Loading ...
Sorry, an error occurred while loading the content.

La zi de doliu national

Expand Messages
  • Nico P. Pastramagiu
    Mugur Isarescu Vineri, 03 August 2007 Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a trecut in lumea dreptilor. Ne ramane insa povata
    Message 1 of 5 , Aug 2 2:27 PM
    • 0 Attachment

      Mugur Isarescu

      Vineri, 03 August 2007

       

      Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a trecut in lumea dreptilor. Ne ramane insa povata de a nu uita vreodata ca Biserica Ortodoxa este legatura noastra de rugaciune si de suflet cu Dumnezeu. De la Parintele Patriarh am invatat noi, cei botezati in Biserica Ortodoxa, sa traim in iubirea atotputernica de virtute, rabdare, toleranta.

       

      Marcanta figura a crestinatatii europene, Prea Fericitul s-a distins ca intaiul patriarh ce a invitat un papa intr-o tara in care religia ortodoxa este imbratisata de

          

      majoritatea populatiei. Daruit cu har Divin si cu intelepciune, a fost un factor de echilibru ecumenic si un recunoscut sprijinitor al reconcilierii intre Bisericile Crestine.

       

      In plan intern, stiu bine ce lupta neobosita a dus pentru ca Biserica Noastra, a carei istorie se impleteste strans cu istoria neamului romanesc, sa-si asigure resursele conservarii inestimabilelor ei valori patrimoniale, veritabile capodopere ale artei si culturii romanesti. Plecand in Ceruri, ne lasa noua, tuturor, drept sfanta mostenire o mare opera materiala si spirituala, pe care a infaptuit-o cu o forta creatoare pe cat de tenace pe atat de smerita.

       

      A fost de mai multe ori oaspete al Bancii Nationale si de fiecare data ne-a dat binecuvantarea Sa. Nu pot uita memorabilele intalniri pe care le-am avut, de-a lungul anilor, cu Prea Fericitul Parinte Patriarh al Bisericii Noastre. Acum, cand se odihneste intru Domnul, personalitatea Patriarhului Teoctist ne apare mai luminoasa ca niciodata.

       

      Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei

    • Alin Vacaru
      Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a trecut in lumea dreptilor. Ne ramane insa povata de a nu uita vreodata ca Biserica
      Message 2 of 5 , Aug 3 1:37 AM
      • 0 Attachment
        Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a trecut in lumea dreptilor. Ne ramane insa povata de a nu uita vreodata ca Biserica Ortodoxa este legatura noastra de rugaciune si de suflet cu Dumnezeu. De la Parintele Patriarh am invatat noi, cei botezati in Biserica Ortodoxa, sa traim in iubirea atotputernica de virtute, rabdare, toleranta.
         
        Marcanta figura a crestinatatii europene, Prea Fericitul s-a distins ca intaiul patriarh ce a invitat un papa intr-o tara in care religia ortodoxa este imbratisata de    
        majoritatea populatiei. Daruit cu har Divin si cu intelepciune, a fost un factor de echilibru ecumenic si un recunoscut sprijinitor al reconcilierii intre Bisericile Crestine.
         
        In plan intern, stiu bine ce lupta neobosita a dus pentru ca Biserica Noastra, a carei istorie se impleteste strans cu istoria neamului romanesc, sa-si asigure resursele conservarii inestimabilelor ei valori patrimoniale, veritabile capodopere ale artei si culturii romanesti. Plecand in Ceruri, ne lasa noua, tuturor, drept sfanta mostenire o mare opera materiala si spirituala, pe care a infaptuit-o cu o forta creatoare pe cat de tenace pe atat de smerita.
         
        A fost de mai multe ori oaspete al Bancii Nationale si de fiecare data ne-a dat binecuvantarea Sa. Nu pot uita memorabilele intalniri pe care le-am avut, de-a lungul anilor, cu Prea Fericitul Parinte Patriarh al Bisericii Noastre. Acum, cand se odihneste intru Domnul, personalitatea Patriarhului Teoctist ne apare mai luminoasa ca niciodata.
         
        Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei
         
         
         
        Doamne, doamne, parca limbajul asta de lemn s-a legat de unii si nu se mai dezlipeste, ca sa zic asa, e ca o ciuma (vezi sublinierile mai sus). Asta imi suna ca in vremurile nu demult "apuse" cind osanalele mergeau la altcineva...
         
        Eu zic sa ne uitam la cineva care mai si gindeste.
         
         

        Epitaf
        Zoe PETRE
        -- "Si abia pleca batranul... Ce mai freamat, ce mai zbucium!" am putea exclama odata cu Poetul. Nu vreau sa particip la acest zbucium tamaiat din belsug, ci doar sa relev un aspect care mi-a atras atentia in mod deosebit, anume capacitatea cu totul extraordinara de (auto-) mistificare de care au mai dat dovada inca o data cei mai multi dintre cei care s-au inscris cu zel si incredibila energie, in vreme de canicula, in acest bocet colectiv.
        Traditia eulogiilor funebre e veche de cand lumea, dar, spre intristarea mea de clasicist, trebuie sa spun ca funeraliile publice sunt o inventie a democratiei ateniene. Aceasta a produs, pe langa Propilee, Partenon si tragedii, o retorica a intristarii civice pe care inca Platon o ironiza fara crutare: "aceste elogii vorbesc, intr-un chip ales, si despre cate a facut fiecare, si despre cate nu a facut, autorii lor infrumusetand totul si vrajindu-ne sufletele prin vorbe mestesugite", spune Socrate in dialogul "Menexenos", deslusindu-ne si rostul acestui adevarat descantec: "de fiecare data cand i-am ascultat, pe data am simtit ca am devenit mai mare, mai nobil si mai bun. Starea asta ma tine mai bine de trei zile, si abia in a patra sau a cincea imi revin si-mi dau seama unde ma aflu!".

        Asemeni lui Socrate, ma simt si eu in aceste zile transportata intr-un taram minunat si cu totul misterios, unde adevarurile convenabile se infratesc cu minciuna pioasa. Stiu, despre morti numai de bine, dar capacitatea de a travesti pacatul in virtute apartine celor vii, si e un fel de prima pe care nu vad de ce ar trebui sa o cultivam atat de asiduu. Una e sa spui, cu mai multa sau mai putina admiratie, dupa cum iti e felesagul, ca ilustrul defunct a practicat cu talent, poate si cu buna intentie, arta compromisului, si alta e sa-l transformi intr-un model de intransigenta. Sub inaltul sau indemn s-a pictat in anticamera apartamentelor patriarhale o fresca in centrul careia un preot in odajdii de ceremonie se opune cu darzenie demolarii bisericilor. Oare se cade sa autentificam si noi aceasta imagine?

        Nu se cuvenea probabil sa amintim tocmai acum ca raposatul Patriarh a fost intransigent mai degraba cu fratii greco-catolici, decat cu statul ateu, si ca, in sala Sf. Sinod, troneaza si azi imaginea Bisericii Ortodoxe triumfand asupra papistasilor, dar chiar sa-l transformam subit intr-un inaintemergator al ecumenismului? E adevarat, Papa nu ar fi venit in Romania daca nu l-ar fi invitat Preafericitul, dar, din 1997 pana in 1999, aceasta invitatie nu s-a indurat sa plece spre Vatican, in ciuda rugamintilor repetate ale oficialilor laici, ceea ce ar trebui sa mai toarne ceva apa in vinul mult prea tare al elogiilor.

        Socrate spunea ca e mult prea usor sa aluneci dincolo de fapte cand aduci laude celor care te asculta, dezvaluind astfel marea taina a elogiilor funebre, care ii lauda de fapt pe auditorii vii in mult mai mare masura decat pe destinatarii trecuti dincolo. Nu atat capacitatea de negociere a celui chemat la vesnicie a facut obiectul recentelor elogii, cat imensa capacitate de compromis a celor vii, care se recunosc si se pretuiesc in mult mai mare masura decat le convine s-o marturiseasca in meandrele acestei lungi si serpuite cariere. Tot Poetul ne dumireste: "Iar deasupra tuturora va vorbi vr'un mititel,/Nu slavindu-te pe tine . . . lustruindu-se pe el/Sub a numelui tau umbra".


        Need a vacation? Get great deals to amazing places on Yahoo! Travel.
      • Nico P. Pastramagiu
        Oh, sfanta simplicitate ! ... Od: romani_in_praga@yahoogroups.com [mailto:romani_in_praga@yahoogroups.com] za uživatele Alin Vacaru Odesláno: 3. srpna 2007
        Message 3 of 5 , Aug 3 3:06 AM
        • 0 Attachment
        • Silviu Dascal
          eu ma abtin panilor ... Nico P. Pastramagiu wrote: Oh, sfanta simplicitate ! ... Od: romani_in_praga@yahoogroups.com
          Message 4 of 5 , Aug 3 4:15 AM
          • 0 Attachment
            eu ma abtin panilor ...

            "Nico P. Pastramagiu" <fairnico@...> wrote:
            Oh, sfanta simplicitate !
            -----Pùvodní zpráva-----
            Od: romani_in_praga@ yahoogroups. com [mailto:romani_ in_praga@ yahoogroups. com] za uživatele Alin Vacaru
            Odesláno: 3. srpna 2007 10:37
            Komu: romani_in_praga@ yahoogroups. com
            Pøedmìt: Re: [romani_in_praga] La zi de doliu national
            Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a trecut in lumea dreptilor. Ne ramane insa povata de a nu uita vreodata ca Biserica Ortodoxa este legatura noastra de rugaciune si de suflet cu Dumnezeu. De la Parintele Patriarh am invatat noi, cei botezati in Biserica Ortodoxa, sa traim in iubirea atotputernica de virtute, rabdare, toleranta.
            Marcanta figura a crestinatatii europene, Prea Fericitul s-a distins ca intaiul patriarh ce a invitat un papa intr-o tara in care religia ortodoxa este imbratisata de    
            majoritatea populatiei. Daruit cu har Divin si cu intelepciune, a fost un factor de echilibru ecumenic si un recunoscut sprijinitor al reconcilierii intre Bisericile Crestine.
            In plan intern, stiu bine ce lupta neobosita a dus pentru ca Biserica Noastra, a carei istorie se impleteste strans cu istoria neamului romanesc, sa-si asigure resursele conservarii inestimabilelor ei valori patrimoniale, veritabile capodopere ale artei si culturii romanesti. Plecand in Ceruri, ne lasa noua, tuturor, drept sfanta mostenire o mare opera materiala si spirituala, pe care a infaptuit-o cu o forta creatoare pe cat de tenace pe atat de smerita.
            A fost de mai multe ori oaspete al Bancii Nationale si de fiecare data ne-a dat binecuvantarea Sa. Nu pot uita memorabilele intalniri pe care le-am avut, de-a lungul anilor, cu Prea Fericitul Parinte Patriarh al Bisericii Noastre. Acum, cand se odihneste intru Domnul, personalitatea Patriarhului Teoctist ne apare mai luminoasa ca niciodata.
            Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei
            Doamne, doamne, parca limbajul asta de lemn s-a legat de unii si nu se mai dezlipeste, ca sa zic asa, e ca o ciuma (vezi sublinierile mai sus). Asta imi suna ca in vremurile nu demult "apuse" cind osanalele mergeau la altcineva...
            Eu zic sa ne uitam la cineva care mai si gindeste.

            Epitaf
            Zoe PETRE
            -- "Si abia pleca batranul... Ce mai freamat, ce mai zbucium!" am putea exclama odata cu Poetul. Nu vreau sa particip la acest zbucium tamaiat din belsug, ci doar sa relev un aspect care mi-a atras atentia in mod deosebit, anume capacitatea cu totul extraordinara de (auto-) mistificare de care au mai dat dovada inca o data cei mai multi dintre cei care s-au inscris cu zel si incredibila energie, in vreme de canicula, in acest bocet colectiv.
            Traditia eulogiilor funebre e veche de cand lumea, dar, spre intristarea mea de clasicist, trebuie sa spun ca funeraliile publice sunt o inventie a democratiei ateniene. Aceasta a produs, pe langa Propilee, Partenon si tragedii, o retorica a intristarii civice pe care inca Platon o ironiza fara crutare: "aceste elogii vorbesc, intr-un chip ales, si despre cate a facut fiecare, si despre cate nu a facut, autorii lor infrumusetand totul si vrajindu-ne sufletele prin vorbe mestesugite" , spune Socrate in dialogul "Menexenos", deslusindu-ne si rostul acestui adevarat descantec: "de fiecare data cand i-am ascultat, pe data am simtit ca am devenit mai mare, mai nobil si mai bun. Starea asta ma tine mai bine de trei zile, si abia in a patra sau a cincea imi revin si-mi dau seama unde ma aflu!".

            Asemeni lui Socrate, ma simt si eu in aceste zile transportata intr-un taram minunat si cu totul misterios, unde adevarurile convenabile se infratesc cu minciuna pioasa. Stiu, despre morti numai de bine, dar capacitatea de a travesti pacatul in virtute apartine celor vii, si e un fel de prima pe care nu vad de ce ar trebui sa o cultivam atat de asiduu. Una e sa spui, cu mai multa sau mai putina admiratie, dupa cum iti e felesagul, ca ilustrul defunct a practicat cu talent, poate si cu buna intentie, arta compromisului, si alta e sa-l transformi intr-un model de intransigenta. Sub inaltul sau indemn s-a pictat in anticamera apartamentelor patriarhale o fresca in centrul careia un preot in odajdii de ceremonie se opune cu darzenie demolarii bisericilor. Oare se cade sa autentificam si noi aceasta imagine?

            Nu se cuvenea probabil sa amintim tocmai acum ca raposatul Patriarh a fost intransigent mai degraba cu fratii greco-catolici, decat cu statul ateu, si ca, in sala Sf. Sinod, troneaza si azi imaginea Bisericii Ortodoxe triumfand asupra papistasilor, dar chiar sa-l transformam subit intr-un inaintemergator al ecumenismului? E adevarat, Papa nu ar fi venit in Romania daca nu l-ar fi invitat Preafericitul, dar, din 1997 pana in 1999, aceasta invitatie nu s-a indurat sa plece spre Vatican, in ciuda rugamintilor repetate ale oficialilor laici, ceea ce ar trebui sa mai toarne ceva apa in vinul mult prea tare al elogiilor.

            Socrate spunea ca e mult prea usor sa aluneci dincolo de fapte cand aduci laude celor care te asculta, dezvaluind astfel marea taina a elogiilor funebre, care ii lauda de fapt pe auditorii vii in mult mai mare masura decat pe destinatarii trecuti dincolo. Nu atat capacitatea de negociere a celui chemat la vesnicie a facut obiectul recentelor elogii, cat imensa capacitate de compromis a celor vii, care se recunosc si se pretuiesc in mult mai mare masura decat le convine s-o marturiseasca in meandrele acestei lungi si serpuite cariere. Tot Poetul ne dumireste: "Iar deasupra tuturora va vorbi vr'un mititel,/Nu slavindu-te pe tine . . . lustruindu-se pe el/Sub a numelui tau umbra".
             

            Need a vacation? Get great deals to amazing places on Yahoo! Travel.

            __________ NOD32 2434 (20070802) Information __________

            This message was checked by NOD32 antivirus system.
            http://www.eset. com


            Boardwalk for $500? In 2007? Ha!
            Play Monopoly Here and Now (it's updated for today's economy) at Yahoo! Games.

          • Adrian Buta
            apropo de tema asta,a aprut si teoria ca medicul e de vina. aici sunt explicatiile lui:
            Message 5 of 5 , Aug 3 4:42 AM
            • 0 Attachment
              apropo de tema asta,a aprut si teoria ca medicul e de vina.
              aici sunt explicatiile lui:


               
              On 8/3/07, Silviu Dascal <silviu_dascal@...> wrote:

              eu ma abtin panilor ...



              "Nico P. Pastramagiu" <fairnico@...> wrote:
              Oh, sfanta simplicitate !
              -----Původní zpráva-----
              Od: romani_in_praga@yahoogroups.com [mailto:romani_in_praga@yahoogroups.com ] za uživatele Alin Vacaru
              Odesláno: 3. srpna 2007 10:37
              Komu: romani_in_praga@yahoogroups.com
              Předmět: Re: [romani_in_praga] La zi de doliu national
              Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a trecut in lumea dreptilor. Ne ramane insa povata de a nu uita vreodata ca Biserica Ortodoxa este legatura noastra de rugaciune si de suflet cu Dumnezeu. De la Parintele Patriarh am invatat noi, cei botezati in Biserica Ortodoxa, sa traim in iubirea atotputernica de virtute, rabdare, toleranta.
              Marcanta figura a crestinatatii europene, Prea Fericitul s-a distins ca intaiul patriarh ce a invitat un papa intr-o tara in care religia ortodoxa este imbratisata de    
              majoritatea populatiei. Daruit cu har Divin si cu intelepciune, a fost un factor de echilibru ecumenic si un recunoscut sprijinitor al reconcilierii intre Bisericile Crestine.
              In plan intern, stiu bine ce lupta neobosita a dus pentru ca Biserica Noastra , a carei istorie se impleteste strans cu istoria neamului romanesc, sa-si asigure resursele conservarii inestimabilelor ei valori patrimoniale, veritabile capodopere ale artei si culturii romanesti. Plecand in Ceruri, ne lasa noua, tuturor, drept sfanta mostenire o mare opera materiala si spirituala, pe care a infaptuit-o cu o forta creatoare pe cat de tenace pe atat de smerita.
              A fost de mai multe ori oaspete al Bancii Nationale si de fiecare data ne-a dat binecuvantarea Sa. Nu pot uita memorabilele intalniri pe care le-am avut, de-a lungul anilor, cu Prea Fericitul Parinte Patriarh al Bisericii Noastre. Acum, cand se odihneste intru Domnul, personalitatea Patriarhului Teoctist ne apare mai luminoasa ca niciodata.
              Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei
              Doamne, doamne, parca limbajul asta de lemn s-a legat de unii si nu se mai dezlipeste, ca sa zic asa, e ca o ciuma ( vezi sublinierile mai sus). Asta imi suna ca in vremurile nu demult "apuse" cind osanalele mergeau la altcineva...
              Eu zic sa ne uitam la cineva care mai si gindeste.

              Epitaf
              Zoe PETRE
              -- "Si abia pleca batranul... Ce mai freamat, ce mai zbucium!" am putea exclama odata cu Poetul. Nu vreau sa particip la acest zbucium tamaiat din belsug, ci doar sa relev un aspect care mi-a atras atentia in mod deosebit, anume capacitatea cu totul extraordinara de (auto-) mistificare de care au mai dat dovada inca o data cei mai multi dintre cei care s-au inscris cu zel si incredibila energie, in vreme de canicula, in acest bocet colectiv.
              Traditia eulogiilor funebre e veche de cand lumea, dar, spre intristarea mea de clasicist, trebuie sa spun ca funeraliile publice sunt o inventie a democratiei ateniene. Aceasta a produs, pe langa Propilee, Partenon si tragedii, o retorica a intristarii civice pe care inca Platon o ironiza fara crutare: "aceste elogii vorbesc, intr-un chip ales, si despre cate a facut fiecare, si despre cate nu a facut, autorii lor infrumusetand totul si vrajindu-ne sufletele prin vorbe mestesugite", spune Socrate in dialogul "Menexenos", deslusindu-ne si rostul acestui adevarat descantec: "de fiecare data cand i-am ascultat, pe data am simtit ca am devenit mai mare, mai nobil si mai bun. Starea asta ma tine mai bine de trei zile, si abia in a patra sau a cincea imi revin si-mi dau seama unde ma aflu!".

              Asemeni lui Socrate, ma simt si eu in aceste zile transportata intr-un taram minunat si cu totul misterios, unde adevarurile convenabile se infratesc cu minciuna pioasa. Stiu, despre morti numai de bine, dar capacitatea de a travesti pacatul in virtute apartine celor vii, si e un fel de prima pe care nu vad de ce ar trebui sa o cultivam atat de asiduu. Una e sa spui, cu mai multa sau mai putina admiratie, dupa cum iti e felesagul, ca ilustrul defunct a practicat cu talent, poate si cu buna intentie, arta compromisului, si alta e sa-l transformi intr-un model de intransigenta. Sub inaltul sau indemn s-a pictat in anticamera apartamentelor patriarhale o fresca in centrul careia un preot in odajdii de ceremonie se opune cu darzenie demolarii bisericilor. Oare se cade sa autentificam si noi aceasta imagine?

              Nu se cuvenea probabil sa amintim tocmai acum ca raposatul Patriarh a fost intransigent mai degraba cu fratii greco-catolici, decat cu statul ateu, si ca, in sala Sf. Sinod, troneaza si azi imaginea Bisericii Ortodoxe triumfand asupra papistasilor, dar chiar sa-l transformam subit intr-un inaintemergator al ecumenismului? E adevarat, Papa nu ar fi venit in Romania daca nu l-ar fi invitat Preafericitul, dar, din 1997 pana in 1999, aceasta invitatie nu s-a indurat sa plece spre Vatican, in ciuda rugamintilor repetate ale oficialilor laici, ceea ce ar trebui sa mai toarne ceva apa in vinul mult prea tare al elogiilor.

              Socrate spunea ca e mult prea usor sa aluneci dincolo de fapte cand aduci laude celor care te asculta, dezvaluind astfel marea taina a elogiilor funebre, care ii lauda de fapt pe auditorii vii in mult mai mare masura decat pe destinatarii trecuti dincolo. Nu atat capacitatea de negociere a celui chemat la vesnicie a facut obiectul recentelor elogii, cat imensa capacitate de compromis a celor vii, care se recunosc si se pretuiesc in mult mai mare masura decat le convine s-o marturiseasca in meandrele acestei lungi si serpuite cariere. Tot Poetul ne dumireste: "Iar deasupra tuturora va vorbi vr'un mititel,/Nu slavindu-te pe tine . . . lustruindu-se pe el/Sub a numelui tau umbra".
               

              Need a vacation? Get great deals to amazing places on Yahoo! Travel.

              __________ NOD32 2434 (20070802) Information __________

              This message was checked by NOD32 antivirus system.
              http://www.eset.com


              Boardwalk for $500? In 2007? Ha!
              Play Monopoly Here and Now (it's updated for today's economy) at Yahoo! Games.


            Your message has been successfully submitted and would be delivered to recipients shortly.