Loading ...
Sorry, an error occurred while loading the content.

Muzica nu trebuie inteleasa, ea trebuie ascultata” (Hermann Scherchen)

Expand Messages
  • adina ciocoiu
    Violoncelistul Radu Aldulescu a incetat din viata la virsta de 84 de ani, la Nisa. Citeam zilele trecute ferparele, primul publicat de „Romania libera“,
    Message 1 of 2 , Apr 4 10:37 PM
    • 0 Attachment
      Violoncelistul Radu Aldulescu a incetat din viata la virsta de 84 de ani, la Nisa. Citeam zilele trecute ferparele, primul publicat de „Romania libera“, urmat de un al doilea, din partea Filarmonicii bucurestene. Fiecare dintre ele dadea o imagine partiala despre cel pe care il numeau marele violoncelist Radu Aldulescu. Sigur, cum se spune in ziarul bucurestean, Aldulescu le-a fost familiar melomanilor romani in anii ’60, pentru a reintra scurta vreme in atentia lor 30 de ani mai tirziu, cind, revenit in tara la o virsta inaintata, a dat citeva cursuri de maiestrie la Sinaia si Costinesti. Cind a fost el „mare“ pentru romani nu li se explica celor tineri. Ferparul Filarmonicii aminteste de „repertoriul sau vast din care ne-a daruit inregistrari de referinta“. Ingrata afirmatie din partea unei lumi muzicale care in 16 ani de democratie nu a scos la iveala din arhive decit un singur disc compact cu Radu Aldulescu*.
      Daca or mai fi fost si altele, desfid pe oricine care mi-ar spune ca se pot gasi in magazinele de discuri. La fel si pe acela care va spune ca gaseste pe Internet in vreo baza de date romaneasca, in primul rind a Uniunii Compozitorilor, o fisa biobibliografica despre Radu Aldulescu si discografia lui. Daca vreti sa gasiti informatii, cautati-le mai bine in enciclopedia multimodulara, deschisa, Wikipedia. Veti afla de acolo ca s-a nascut in 1922, intr-o familie de muzicieni, care ii includea pe Dimitrie Dinicu, cunoscut violoncelist de la sfirsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui urmator care avea sa-i fie primul profesor, si, dinspre mama, pe compozitorul si flautistul Petre Elenescu. A inceput sa cinte la violoncel la sase ani, iar la virsta de 12 ani intra la Conservatorul regal de muzica, absolvindu-l cinci ani mai tirziu. Dincolo de primele aparitii pe scena in calitate de copil minune, debutul real si-l facea in 1941 cu orchestra radiodifuziunii, interpretind
      concertul de Dvooak. Avea sa-si cladeasca treptat o cariera in conditiile specifice anilor razboiului, din 1943 devenind prim violoncelist al Orchestrei Operei, iar apoi, din 1950 pina in 1964, solist al Filarmonicii bucurestene. Inregistrarile din aceasta perioada, cele de muzica de camera, cu Stefan si Valentin Gheorghiu, ca si cele din concerte, cu Silvestri la pupitru, de exemplu, ar trebui sa fie reeditate pe discul compact pentru a da intr-adevar masura unui mare violoncelist in devenire.
      Ceea ce in cercul strimt al muzicienilor este stiut, dar se spune doar cu jumatate de gura este faptul ca perioada de relativ dezghet cultural de dupa 1964 a fost cea care i-a permis lui Radu Aldulescu sa capete statutul unui violoncelist prestigios peste hotare, cu o etapa ca discipol si asistent al lui Gaspar Cassadó, la Santiago de Compostela, in Spania, si facindu-si debutul cu succes la Londra, cu orchestra BBC-ului, cintind Dvooak. La Londra, in 1967, avea sa i se confirme calitatea de solist international, odata cu Premiul muzical „Harriet Cohen“, pentru „cel mai bun violoncelist strain produs in Anglia“. Criticii britanici nu l-au uitat si, peste ani, Radu Aldulescu avea sa se regaseasca in compania celor mai mari violoncelisti ai lumii, in antologia pe discul compact editata de casa Pearl si intitulata The Recorded Cello. The History of the Cello on Record, cu un portret luminos scris de muzicologul Tully Potter si un extras din sonata de Delius.
      Premiul britanic era o incununare a eforturilor sale, ce ii deschidea marile scene din Germania de Vest, Franta, Grecia si Spania, atit in compania unor mari orchestre, cit si in recitaluri. Din aceasta perioada dateaza o integrala remarcabila a Sonatelor pentru pian si violoncel de Beethoven, in compania lui Albert Gutman, publicata pe LP in Germania, in 1969, si reeditata in 1996 pe discul compact, sub eticheta Berlin Classics.
      1969 era, de altfel, anul decisiv cind Aldulescu lua hotarirea sa paraseasca Romania comunista si sa se stabileasca in Italia. „A fost o necesitate sa am mai mult spatiu de miscare. Cariera mea ajunsese la punctul in care pentru mine devenise esential sa ma fac cunoscut in Occident“, avea sa declare violoncelistul. Iar cariera sa occidentala de succes, ca solist si pedagog, avea sa confirme pe deplin decizia luata. Anii italieni ramin in istoria interpretarilor muzicii de camera gratie recitalurilor in compania pianistului italian Carlo Zecchi si a celui sud-african Yonti Solomon. Marturie a acestei perioade sta unul dintre cele sase discuri compact publicate de compania geneveza Dinemec Classics, un recital de sonate cu Zecchi, incluzind piese de Brahms, Debussy si Hindemith. Italia avea sa-i acorde cu generozitate cetatenia, iar Radu Aldulescu va crea, in 1972, Trio d’archi di Roma, formatie camerala prestigioasa, impreuna cu violonistul Salvatore Accardo si violistul
      Luigi Bianchi. Tot in Italia, in memoria unuia dintre violoncelistii talentati pe care i-a cunoscut, Arturo Bonucci, disparut timpuriu, Radu Aldulescu crea la batrinete un premiu special ce-i poarta numele, la concursul ce se desfasoara in orasul Magliano Sabina. Premiul special „Radu Aldulescu“ se atribuie concurentului care interpreteaza cel mai convingator Variatiunile pe o tema de Rossini de Bohuslav Martinu.
      Ar fi multe de spus despre calitatea de pedagog ilustru a lui Aldulescu, de la Academia de Muzica de la Roma si Conservatorul european din Paris pina la cursurile de la Gstaad ale scolii create de Menuhin sau la cele tinute in Spania. Daca aruncati o privire pe Internet, puteti vedea rapid cele citeva zeci de violoncelisti care se mindresc a fi fost elevii lui.
      Citind despre cariera regretatului Radu Aldulescu, am dat peste o cronica din „The New York Times“ despre debutul sau american, la virsta de 64 de ani. „Un admirabil muzician“, constata criticul ziarului newyorkez, in 1986, laudindu-i statura de interpret prestigios al lui Hindemith, Kodaly si Sostakovici, in compania lui Albert Gutman. Si tot el conchidea: „Este placut sa descoperi ca ambii interpreti sint profesori extrem de ocupati in Europa. Daca valorile lor li se transmit studentilor, viitoarea generatie de public va fi in miini bune“.

      Victor Eskenasy - Suplimentul de cultura

      http://www.polirom.ro/supliment/nr69/rubrici8.html


      ---------------------------------
      New Yahoo! Messenger with Voice. Call regular phones from your PC and save big.

      [Non-text portions of this message have been removed]
    • Siegfried Schon
      Am citit cu mult regret in sufled despre disparitia (inca) unui mare muzician roman,care impreuna cu multi alti mari muzicieni romani sunt pe cale de a fi
      Message 2 of 2 , Apr 5 4:48 AM
      • 0 Attachment
        Am citit cu mult regret in sufled despre disparitia (inca) unui mare
        muzician roman,care impreuna cu multi alti mari muzicieni romani sunt
        pe cale de a fi uitati,si este pacat.
        Voi cei care traiti in ROMANIA,ar trebui sa cautati o
        posibilitate practica de a oferii lumii intregi iubitoare de muzica
        imaginea adevarata a vietii muzicale din ROMANIA
        Cu speranta ca in viitorul apropiat se va gasi o persoana sau un grup
        de oameni sau vreo organizatie care sa raspunda la aceasta cerinta ,o
        colectie completa cu tot ce exista in domeniul muzicii si artelor in
        general,al d-voastra Siegfried Schon
        On 4/5/06, adina ciocoiu <adina_ciocoiu@...> wrote:
        > Violoncelistul Radu Aldulescu a incetat din viata la virsta de 84 de ani, la Nisa. Citeam zilele trecute ferparele, primul publicat de „Romania libera", urmat de un al doilea, din partea Filarmonicii bucurestene. Fiecare dintre ele dadea o imagine partiala despre cel pe care il numeau marele violoncelist Radu Aldulescu. Sigur, cum se spune in ziarul bucurestean, Aldulescu le-a fost familiar melomanilor romani in anii '60, pentru a reintra scurta vreme in atentia lor 30 de ani mai tirziu, cind, revenit in tara la o virsta inaintata, a dat citeva cursuri de maiestrie la Sinaia si Costinesti. Cind a fost el „mare" pentru romani nu li se explica celor tineri. Ferparul Filarmonicii aminteste de „repertoriul sau vast din care ne-a daruit inregistrari de referinta". Ingrata afirmatie din partea unei lumi muzicale care in 16 ani de democratie nu a scos la iveala din arhive decit un singur disc compact cu Radu Aldulescu*.
        > Daca or mai fi fost si altele, desfid pe oricine care mi-ar spune ca se pot gasi in magazinele de discuri. La fel si pe acela care va spune ca gaseste pe Internet in vreo baza de date romaneasca, in primul rind a Uniunii Compozitorilor, o fisa biobibliografica despre Radu Aldulescu si discografia lui. Daca vreti sa gasiti informatii, cautati-le mai bine in enciclopedia multimodulara, deschisa, Wikipedia. Veti afla de acolo ca s-a nascut in 1922, intr-o familie de muzicieni, care ii includea pe Dimitrie Dinicu, cunoscut violoncelist de la sfirsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui urmator care avea sa-i fie primul profesor, si, dinspre mama, pe compozitorul si flautistul Petre Elenescu. A inceput sa cinte la violoncel la sase ani, iar la virsta de 12 ani intra la Conservatorul regal de muzica, absolvindu-l cinci ani mai tirziu. Dincolo de primele aparitii pe scena in calitate de copil minune, debutul real si-l facea in 1941 cu orchestra radiodifuziunii, interpretind
        > concertul de Dvooak. Avea sa-si cladeasca treptat o cariera in conditiile specifice anilor razboiului, din 1943 devenind prim violoncelist al Orchestrei Operei, iar apoi, din 1950 pina in 1964, solist al Filarmonicii bucurestene. Inregistrarile din aceasta perioada, cele de muzica de camera, cu Stefan si Valentin Gheorghiu, ca si cele din concerte, cu Silvestri la pupitru, de exemplu, ar trebui sa fie reeditate pe discul compact pentru a da intr-adevar masura unui mare violoncelist in devenire.
        > Ceea ce in cercul strimt al muzicienilor este stiut, dar se spune doar cu jumatate de gura este faptul ca perioada de relativ dezghet cultural de dupa 1964 a fost cea care i-a permis lui Radu Aldulescu sa capete statutul unui violoncelist prestigios peste hotare, cu o etapa ca discipol si asistent al lui Gaspar Cassadó, la Santiago de Compostela, in Spania, si facindu-si debutul cu succes la Londra, cu orchestra BBC-ului, cintind Dvooak. La Londra, in 1967, avea sa i se confirme calitatea de solist international, odata cu Premiul muzical „Harriet Cohen", pentru „cel mai bun violoncelist strain produs in Anglia". Criticii britanici nu l-au uitat si, peste ani, Radu Aldulescu avea sa se regaseasca in compania celor mai mari violoncelisti ai lumii, in antologia pe discul compact editata de casa Pearl si intitulata The Recorded Cello. The History of the Cello on Record, cu un portret luminos scris de muzicologul Tully Potter si un extras din sonata de Delius.
        > Premiul britanic era o incununare a eforturilor sale, ce ii deschidea marile scene din Germania de Vest, Franta, Grecia si Spania, atit in compania unor mari orchestre, cit si in recitaluri. Din aceasta perioada dateaza o integrala remarcabila a Sonatelor pentru pian si violoncel de Beethoven, in compania lui Albert Gutman, publicata pe LP in Germania, in 1969, si reeditata in 1996 pe discul compact, sub eticheta Berlin Classics.
        > 1969 era, de altfel, anul decisiv cind Aldulescu lua hotarirea sa paraseasca Romania comunista si sa se stabileasca in Italia. „A fost o necesitate sa am mai mult spatiu de miscare. Cariera mea ajunsese la punctul in care pentru mine devenise esential sa ma fac cunoscut in Occident", avea sa declare violoncelistul. Iar cariera sa occidentala de succes, ca solist si pedagog, avea sa confirme pe deplin decizia luata. Anii italieni ramin in istoria interpretarilor muzicii de camera gratie recitalurilor in compania pianistului italian Carlo Zecchi si a celui sud-african Yonti Solomon. Marturie a acestei perioade sta unul dintre cele sase discuri compact publicate de compania geneveza Dinemec Classics, un recital de sonate cu Zecchi, incluzind piese de Brahms, Debussy si Hindemith. Italia avea sa-i acorde cu generozitate cetatenia, iar Radu Aldulescu va crea, in 1972, Trio d'archi di Roma, formatie camerala prestigioasa, impreuna cu violonistul Salvatore Accardo si violistul
        > Luigi Bianchi. Tot in Italia, in memoria unuia dintre violoncelistii talentati pe care i-a cunoscut, Arturo Bonucci, disparut timpuriu, Radu Aldulescu crea la batrinete un premiu special ce-i poarta numele, la concursul ce se desfasoara in orasul Magliano Sabina. Premiul special „Radu Aldulescu" se atribuie concurentului care interpreteaza cel mai convingator Variatiunile pe o tema de Rossini de Bohuslav Martinu.
        > Ar fi multe de spus despre calitatea de pedagog ilustru a lui Aldulescu, de la Academia de Muzica de la Roma si Conservatorul european din Paris pina la cursurile de la Gstaad ale scolii create de Menuhin sau la cele tinute in Spania. Daca aruncati o privire pe Internet, puteti vedea rapid cele citeva zeci de violoncelisti care se mindresc a fi fost elevii lui.
        > Citind despre cariera regretatului Radu Aldulescu, am dat peste o cronica din „The New York Times" despre debutul sau american, la virsta de 64 de ani. „Un admirabil muzician", constata criticul ziarului newyorkez, in 1986, laudindu-i statura de interpret prestigios al lui Hindemith, Kodaly si Sostakovici, in compania lui Albert Gutman. Si tot el conchidea: „Este placut sa descoperi ca ambii interpreti sint profesori extrem de ocupati in Europa. Daca valorile lor li se transmit studentilor, viitoarea generatie de public va fi in miini bune".
        >
        > Victor Eskenasy - Suplimentul de cultura
        >
        > http://www.polirom.ro/supliment/nr69/rubrici8.html
        >
        >
        > ---------------------------------
        > New Yahoo! Messenger with Voice. Call regular phones from your PC and save big.
        >
        > [Non-text portions of this message have been removed]
        >
        >
        >
        > SE RECOMANDA SA PASTRATI LINISTE DEPLINA IN SALA IN TIMPUL SPECTACOLELOR!
        >
        > Trimitere mesaje: operanb@yahoogroups.com
        > Inscriere: operanb-subscribe@yahoogroups.com
        > Iesire din lista: operanb-unsubscribe@yahoogroups.com
        >
        > Post message: operanb@yahoogroups.com
        > Subscribe: operanb-subscribe@yahoogroups.com
        > Unsubscribe: operanb-unsubscribe@yahoogroups.com
        >
        > Observatie: orice membru al grupului poate trimite stiri.
        > Yahoo! Groups Links
        >
        >
        >
        >
        >
        >
        >
        >
      Your message has been successfully submitted and would be delivered to recipients shortly.