Loading ...
Sorry, an error occurred while loading the content.
 

Fw: [protest-ro] romanii de langa noi - joia mare in Timocul sarbesc

Expand Messages
  • Codruta
    From: greg gill JOIA MARE LA ROMANII TIMOCENI DIN SERBIA Acolo, unde raul Timoc se varsa in Dunare, pe malul romanesc al fluviului, se
    Message 1 of 1 , Apr 29, 2005
      From: greg gill <apullumrom@...>

      JOIA MARE LA ROMANII TIMOCENI DIN SERBIA

      Acolo, unde raul Timoc se varsa in Dunare, pe malul romanesc al
      fluviului, se afla satele mehedintene Gruia si Bristol. Pe malul celalalt
      sunt satele timocene locuite de o populatie compacta romaneasca, avanposturi
      ale Vaii Timocului. In triunghiul de ape Dunare, Morava, Timoc, iar spre sud
      catre Nis, traieste un grup compact in centru si mai dispersat pe ariile
      laterale, de cateva sute de mii de romani:denumiti de popoarele slave din
      Balcani cu etnonimul medieval de "vlah", uzitat de alogeni pentru desemnarea
      populatiilor latinogene (vlah-valah-olah). Blocul romanesc, atestat in
      perioada postaureliana si anteslava intre Morava si Lom, pe o platforma
      muntoasa strans legata de culmile Carpatilor, acoperea odinioara aproape
      jumatate din Principatul Serbiei. El trimitea prelungiri inguste pe dreapta
      Dunarii, spre Apus pana la Belgrad, pe de o parte, dar sis pre Rasarit, pana
      la mare. Spre miazazi, el se intindea de-a lungul Moravei pana la NIs, Pirod
      si Bercovita, unde se prindeau legaturi cu grupe mai razlete din jurul
      Sofiei si cele din muntii Balcani, iar dincolo de Morava, cu grupele din
      regiunea Kopaonik si Kosovo .

      "Vlahii" vietuiesc in 328 de sate si 20 de orase de-a lungul Vaii
      Dunarii, de la Veliko Gradiste, pana la varsarea raului Timoc, pe Valea
      Moravei, cu precadere la Vest de Velika Morava si pe o arie extinsa in
      Homolje si Craina. Marea majoritate de romani timoceni se regaseste in zona
      rurala, prezenta lor la orase fiind mai redusa.

      Bruscata permanent, "valahia" din Serbia se afla intr-o neobosita
      batalie cu timpul, care nu iarta, niveleaza si estompeaza evidenta
      existentei unei lumi romanesti aparte. O lume care, ca oricare alta, are
      propria sa poveste. Un univers fascinant de datini, obiceiuri, traditii,
      credinte si rituri strabuen din vremuri stravechi, care de-a lungul timpului
      a fost varful de lance a unei comunitati darze, aproape impasibila la
      atentatele produse sistematic asupra identitatii ei culturale de populatia
      asimilatoare majoritara.

      Astazi, chiar daca nu inteleg nimic din liturghia oficiata in
      limba slavona de un preot sarb (in rarele ocazii cand biserica din sat este
      deschisa) si, chiar atunci cand copiii lor sunt obligate sa urmeze un an
      pregatitor de limba sarba (daca vor sa fie acceptati la scoala, o scoala in
      care invata ca "vlahii sunt o comunitate fara istorie si identitate
      precisa"), romanii timoceni isi tin datinile si obiceiurile stravechi ca
      vremea in care romanii din nordul si sudul Dunarii nu erau despartiti decat
      de fluviu.

      Nu-I poti ignora ca exista! CU fascinanta lor poveste cu tot, cu
      crestinismul lor roman-ortodox, in spiritual caruia isi tin ciclul pascal.

      Ne-am oprit asupra cele mai spectaculoase secvente, inimaginabila
      fereastra de acces catre un univers mentalitar, din pacate din ce in ce mai
      greu de patruns si descifrat: "Joia Mare la Slatina-Bor-Valea TImocului".

      Miercuri, atunci cand isi afla ragaz de la treburile gospodariei,
      femeile pornesc spre paduricea din imediata apropiere a satului, pentru a
      aduna boji. Adunatul bojilor pentru aprinderea focurilor din Joia Mare
      constituie preambul la secventa din zorii zilei urmatoare si tine de
      obligativitatea respectarii normelor privind calitatea substantelor vegetale
      aduse spre ardere, felul in care acestea se aduna, modul in care sunt
      transportate si depuse.

      Complexul de gesture rituale care insotesc alcatuirea si
      aprinderea rugului este implinit de om pentru a deschide, intr-un moment de
      maxima concentrare, o poteca de lumina catre divinitate.

      "Focul, lumina sub forma rugului aprins, si fumul care se ridica
      spre cer, sunt canale de comunicare prin care transcendental poate cobori
      spre comunitate si instrument de jertfire, actualizate prin gesture
      contemporane, pastrate din vremea crestinismului primar. Analizand diversele
      momente ale prezentei focului in calendarul popular, se poate observa cu
      usurinta faptul ca acea componenta care ordoneaza succesiunea gestului de
      aprindere a foscului/rugului este celebrarea celor mai importante sarbatori
      crestine: nasterea si invierea lui Isus, comemorari ale apostolilor,
      sfintilor martiri si propovaduitori din perioada de inceput a
      crestinismului", ne spune Sabina Ispas.

      Dupa credinta si spusele romanilor, mortii vin in fiecare an in
      Joia Mare pe la vechile lor locuinte, "adica pana sambata inainte de Rusalii
      sau Duminica Mare, cand se fac imparteli de plecare a sufletelor". Se dau
      colaci si oale de pomana si mortii pleaca cu colacul si oala pe care au
      capatat-o.

      Credinta timocenilor in prezenta sufletelor la vechile lor case
      pana in ajunul Rusaliilor sau pana la Inaltare, faciliteaza un lucru
      altminteri imposibil si de neconceput: "revenirea sufletului celui decedat
      in lumea pamanteana". Se permite in felul acesta spargerea unui prag
      mentalitar care asigura echilibrul psihologic necesar separatiei transante
      dintre cele doua lumi tinde sa devina realitate. Povestea, discursul mitic
      il acomodeaza pe om cu raportul dintre cele doua lumi si, la randul lui,
      acesta naste poveste, circuit ce modeleaza un comportament cultural.

      In Timoc, mai mult ca in oricare alta parte, ritualul face
      posibila comunicarea dincolo de granitele unor sisteme improbabile.
      Participarea la ritual duce la construirea/reconstituirea unei identitati
      ancestrale pentru fiecare participant. Putem spune ca, dupa priveghi, cea
      mai importanta posibilitate de refacere a legaturii cu cei din lumea de
      dincolo, o constituie "fereastra" ce se deschide intre cele doua dimensiuni,
      in Joia Mare, atat de frumos si tulburator reprezentata prin "chemarea" pe
      care femeile din Slatina-Bor o adreseaza celor morti, "sa se ia de mana sis
      a vina acasa sa pranzeasca de Pasti".

      La nord de Dunare, in aceasta perioada, se desfasoara aceleasi
      ritualuri speciale legate de mortii din gospodarie si din comunitate: se
      aprind focuri pe podeaua casei pentru fiecare membru "plecat", iar in curtea
      bisericii pentru toti mortii din cimitir, peste rugurile aprinse dandu-se de
      pomana colaci. Lemnele folosite nu sunt de orice fel, se aduna vreascuri de
      boz, alun s.a., plante despre care se crede ca au proprietati magice.
      Acestea sunt culese de copii, fete nemaritate si femei in varsta, cu o zi
      inainte de Joia Mare si se strang doar cu mana, nu se taie cu securea.

      Se spune, de asemenea, ca in aceasta zi se deschid cerurile,
      usile iadului si raiului. Mortii, sositi sa petreaca Pastele impreuna cu cei
      dragi ramasi in viata, se reintorc pe la fostele case, unde vor ramane pana
      in sambata de dinaintea Rusaliilor, cand se dau colaci si oale de pomana
      pentru plecarea sufletelor. Pana cand pleaca, sufletele se aseaza pe
      strasina casei sau prin curti, in diverse locuri. Pentru ca, totusi, este
      destul de frig, dimineata si seara trebuie aprinse focuri, pentru ca mortii
      sa se incalzeasca langa ele si sa aiba lumina.

      Ritualul din Joia Mare naste povestea si speranta ca sufletele
      celor morti, asteptate mereu, se pot intoarce la zile mari. Si poate tot la
      o zi mare, patria-mama se va intoarce cu fata catre romanii timoceni, rupti
      din matca in vremuri demult uitate.


      --
      "Let me know, that at least, she will try
      Then she'll be a true love of mine"
      www.arin.ro
    Your message has been successfully submitted and would be delivered to recipients shortly.