Loading ...
Sorry, an error occurred while loading the content.

Fw: sterilizare vs euthanasie

Expand Messages
  • ruxi
    ... SITUATIA CAINILOR FARA STAPAN Sursa initiala o reprezinta demolarile din anii ‘80 care au provocat un prim val de animale ramase fara stapan si
    Message 1 of 2 , May 1, 2010
    View Source
    • 0 Attachment
      de la Mihaela de la AnimaPro:


      ----- Forwarded message -----

      SITUATIA CAINILOR FARA STAPAN


      Sursa initiala o reprezinta
      demolarile din anii ‘80 care au provocat un prim val de animale ramase
      fara stapan si indiferenta autoritatilor fata de inmultirea
      necontrolata a acestora.

      Cauza actuala si cea mai ignorata a
      aparitiei cainilor fara stapan o constituie persoanele care locuiesc in
      medii rurale ori urbane, preponderent la casa cu curte, care in loc
      sa-si sterilizeze animalele, prefera sa le lase sa-si urmeze instinctul
      iar puii rezultati sunt abandonati in piete aglomerate, paduri de la
      periferii, pe langa restaurante, scoli, gradinite etc. In ultimii ani
      s-a marit si numarul cazurilor de abandon al cainilor de apartament. Au
      aparut pet shop-urile iar tentatia sau insistentele copiilor au facut
      ca multe animale sa fie achizitionate pe baza unui impuls de moment iar
      urmatorul pas sa fie abandonul. Totodata familii intregi au plecat sa
      munceasca in strainatate lasand in urma animale fara adapost.

      Factorii care contribuie la amplificarea fenomenului:
      -
      sursele de hrana (resturi menajere care abunda), oamenii care hranesc
      generatii intregi de pui proveniti de la cateaua blocului, in loc s-o
      sterilizeze si sa-i ofere aceeasi ingrijire pana la disparitia ei
      naturala
      - lipsa educatiei in randul populatiei privind
      necesitatea sterilizarii, lipsa fenomenului de adoptie, slaba
      informare, nepasarea.
      Cel mai grav factor este insa, absenta unor
      programe eficiente de gestionare a populatiei canine sau mai rau,
      aplicarea unor masuri total nedocumentate si ca atare, gresite.

      Aparent, exista 3 variante de abordare a situatiei actuale:

      1. Omorarea cainilor. O metoda care la prima vedere pare cea mai eficienta
      si rapida. La o examinare mai atenta, vom constata ca prinderea si
      eutanasierea cainilor prin metode “umane” se dovedesc a fi operatiuni
      foarte scumpe si de multe ori imposibile. Iubitorii de animale isi vor
      ascunde “protejatii” ori de cate ori se vor organiza prinderi, urletele
      unui caine prins de hingheri ii fac pe ceilalti “comunitari” sa fuga.
      In plus, deseori s-au inregistrat incidente cu aceste ocazii: hingherii
      au fost amenintati sau agresati de catre locuitorii din zona sau in
      cele mai multe situatii au fost mituiti. In aceste conditii, actiunea
      de prindere a cainilor se desfasoara intr-un ritm lent si anevoios. O
      alta metoda este otravirea cainilor. Ilegala si periculoasa, cu
      posibile victime colaterale (pasari sau alte animale salbatice, animale
      cu stapan, oameni fara adapost, copii nesupravegheati etc). Impuscarea,
      este deasemenea o metoda care nu se poate aplica atunci cand vorbim de
      atatea exemplare care traiesc in zone populate de oameni.
      2.Infiintarea unor adaposturi care ar putea gazdui toti cainii fara
      stapan. Pare o idee buna si mult mai umana decat omorarea cainilor.
      Insa adaposturile si-au dovedit eficienta numai in situatia unui numar
      redus de caini. La nivelul Bucurestiului si al intregii tari, sumele
      necesare pentru construirea acestor adaposturi - gigant ar fi fabuloase
      iar pe masura ce s-ar popula cu animale, restul exemplarelor s-ar
      inmulti nestingherite, profitand de spatiul si resursele ramase. In
      acest fel, ar trebui construite alte si alte adaposturi. Exceptand
      costurile constructiilor, ar mai exista costurile prinderii,
      sterilizarii animalelor din adaposturi plus, cel mai substantial, cel
      al asigurarii hranei si asistentei medicale pe tot parcursul vietii.
      Daca adaugam si costurile administrarii (ingrijitori, produse pt.
      igienizare, medic veterinar, medicamente etc), nici un consiliu local
      nu si-ar putea permite asemenea buget.
      3. Controlul reproducerii. Cu toate ca pare cea mai lenta metoda, cu
      efecte care nu se vad instantaneu, aceasta este singura solutie care
      s-a dovedit eficienta in cazul unei populatii mari de animale fara
      stapan, ca cea cu care ne confruntam de zeci de ani in Romania. Felul
      in care se aplica aceasta metoda este unul simplu si cu multe avantaje.
      Controlul reproducerii presupune: prinderea animalelor, deparazitarea,
      vaccinarea si sterilizarea lor, identificarea si marcarea intr-un mod
      vizibil de la distanta si eliberarea acestora in locul de unde au fost
      capturate.

      Avantaje:
      creste eficienta prinderilor (iubitorii de animale vor ajuta echipajele
      sa ia cainii daca vor stii ca acestia se vor reintoarce) iar de multe
      ori cainii vor fi adusi pentru sterilizare chiar de catre cei care ii
      ocrotesc. Prin vaccinare se elimina riscul producerii unor zoonoze
      periculoase (rabie). Numarul exemplarelor agresive (masculi in perioada
      de monta, femele cu pui) va scadea drastic. In urma sterilizarii
      comportamentul animalelor se schimba in totalitate, cel mai puternic
      instinct, cel de reproducere, dispare, nu se mai formeaza haite (in
      perioadele de monta s-au inregistrat cele mai multe cazuri de
      agresivitate). In plus, cainii nu mai migreaza, fiind mai facila o
      pastrare a evidentei acestora si depistarea unor exemplare cu probleme
      (caini agresivi, bolnavi etc).
      Sterilizarea
      in masa este singura solutie care da rezultate pe termen mediu si lung,
      mai mult decat atat, este o solutie decenta, umana si pentru care s-ar
      primi sprijinul organizatiilor de protectie a animalelor cat si al
      cetatenilor.

      Numeroase studii si tratate, inclusiv concluziile
      Organizatiei Mondiale a Sanatatii recomanda aplicarea unui program de
      control al reproductiei si nu adoptarea unei solutii radicale, inumane,
      scumpe si cel mai grav, total ineficiente! Cercetarile conduse de
      Organizatia Mondiala a Sanatatii in perioada 1981-1988 in cadrul
      programului A.G.F.U.N.D. / OMS de lupta impotriva rabiei umane si
      canine din tarile in curs de dezvoltare au relevat faptul ca programele
      de eliminare a cainilor (care prevad prinderea si euthanasierea
      cainilor comunitari) sint atat ineficiente, cit si costisitoare. Nimic
      nu dovedeste ca eliminarea cainilor ar fi avut vreodata un impact
      semnificativ asupra densitatii populatiei canine sau asupra propagarii
      rabiei. In spiritul viziunilor stiintific fundamentate, exprimate pe
      plan international si national, programele de “prindere si eliminare” a
      cainilor fara stapan sunt considerate ineficiente pe termen mediu si
      lung deoarece nu ataca originea problemei, care este ritmul ridicat al
      reproducerii. In conceptia promovata,”CONTROLUL populatiei canine se
      bazeaza prioritar pe: STERILIZARI, VACCINARI, (implicand inregistrari
      si marcaj), plus EDUCATIE si SUPRAVEGHERE”.

      "In the long term, control of reproduction is by far the most effective strategy of dog population management"
      - World Health Organisation, Guidelines for Dog Population Management, page 72.
      "Removal and killing of dogs should never be considered as the most effective way of dealing with a problem of surplus dogs in the community: it has no effect whatsoever on the root cause of the problem."
      - World Health Organisation Guidelines for Dog Population Management, page 74.
      "In
      none of the study areas did the elimination of dogs by any method have
      any significant long term effect on dog population size."
      - Report of World Health Organisation Consultation on Dog Ecology Studies related to Rabies Control
      Motivul
      este ca daca densitatea animalelor dintr-o anumita zona a depasit un
      numar critic, atunci solutia de mai sus este singura care poate rezolva
      problema. O data ce numarul cainilor este atat de mare ca in Romania,
      se pot omori oricat de multi caini, pe perioade extrem lungi si tot nu
      se va reduce numarul acestora. Rata de inmultire este mult mai rapida
      decat capacitatea autoritatilor de a prinde si omori animalele. In plus
      aceasta rata creste proportional cu rata omorarii. Cainii fara stapan
      se hranesc cu resturile menajere ale populatiei. Asta inseamna ca
      intr-un oras ca Bucuresti, un numar maxim de caini poate supravietui in
      limita cantitatii de resturi disponibile. Chiar daca s-ar reusi
      exterminarea a 50% din populatia canina, tot nu s-ar face nimic mai
      mult decat imbunatatirea conditiilor de inmultire si supravietuire a
      celeilalte jumatati ramase si implicit dublarea spatiului disponibil si
      a cantitatii de hrana. Acest lucru ar spori imediat rata de inmultire
      si conform studiilor efectuate, in numai un anotimp de imperechere s-ar
      ajunge la numarul initial de caini. Astfel, metoda uciderii animalelor
      ar putea fi aplicata la nesfarsit fara nici un fel de rezulatat.
      Argumente:
      In Romania nu s-a tinut cont de parerea specialistilor. Ani in sir
      autoritatile au eutanasiat cainii fara stapan. Statistica arata ca in
      Bucuresti, in anul 2001 erau 90.000 de caini. In perioada 2001- 2007
      Administratia pentru Supravegherea Animalelor – Bucuresti a raportat
      capturarea si eutanasia a 108.000 caini dintre care 80% au fost
      eutanasiati iar 20% revendicati. O alta statistica data publicitatii de
      catre aceeasi administratie arata ca intre 2001-2007 inclusiv, cifra
      exacta a fost de 144.339 caini eutanasiati, astfel :

      2001….47.916 caini eutanasiati
      2002….33.650 caini eutanasiati
      2003….10.159 caini eutanasiati
      2004….13.602 caini eutanasiati
      2005….14.418 caini eutanasiati
      2006….13.236 caini eutanasiati
      2007….11.361 caini eutanasiati

      Pentru
      aceasta s-a folosit un buget de 9 milioane de euro. Rezulta ca pentru
      eutanasia unui caine s-au cheltuit peste 60 euro in timp ce o
      sterilizare costa 20 euro.

      Cu toate acestea si in anul 2010
      numarul cainilor de pe strada este foarte mare, dovedind inca o data
      inutilitatea acestui program , confirmandu-se astfel concluziile
      raportului Organizatiei Mondiale a Sanatatii, Raportul tehnic al
      Comitetului de Experti pentru prevenirea rabiei - Raport tehnic nr.
      824, Geneva/1992.

      In prezent in
      Capitala, in urma unor calcule bazate pe metode stiintifice,
      Organizatia Vier Pfoten estimeaza ca traiesc aproximativ 30 000 de
      caini fara stapan. Dintre acestia, aproximativ 20% sunt deja
      sterilizati.

      Constatam ca pe parcursul celor 7 ani, plecand de
      la cei 90 000 de caini existenti in anul 2001, au fost omorati 144 399,
      alti aproximativ 50 000 au murit din cauza naturale (batranete, boli,
      accidente) iar numarul lor s-a redus numai la 30 000. Se deduce clar ca
      rata inmultirii si supravietuirii creste o data cu rata omorarii.
      Practic, prin metoda omorarii, nu se poate elimina mai mult de 50% din
      efectivul de caini dintr-o anumita arie, atata timp cat numarul lor a
      depasit un prag critic.
      Metoda sterilizarii masive si rapide, “in
      covor”, micsoreaza drastic rata de inmultire in timp ce procentul
      deceselor din cauze normale ramane constant.
      In fapt scaderea
      populatiei canine de la 90 000 la 30 000 a fost cauzata de sterilizarea
      “pe alocuri” facuta de diverse asociatii, persoane particulare, ASA
      prin sterilizarea cainilor revendicati sau programe initiate de
      cabinete veterinare prin reduceri de cost pentru cainii fara stapan.
      Practic, in nici unul din acesti ani nu s-a reusit eutanasierea a mai
      mult de jumatate din cainii de pe strazi. In acest fel, daca nu s-ar fi
      si sterilizat – in mica masura – numarul acestora ar fi fost aproape
      acelasi. In schimb, daca cei 90 000 de caini de la momentul respectiv
      ar fi fost sterilizati in masa (peste 90%) acum problema ar fi fost
      rezolvata. Media de viata a unui caine fara stapan este de 6-7 ani iar
      numarul acestora s-ar fi diminuat de la an la an pana la disparitie.

      La
      fel de importanta este aparitia unui act normativ (exista o propunere
      legislativa in acest sens dar care s-a oprit acum aproape doi ani la
      Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi
      echilibru ecologic) care, pe langa reglementarile necesare gestionarii
      populatiei animalelor fara stapan, sa oblige si proprietarii sa-si
      sterilizeze exemplarele fara valoare chinologica/drept de monta.
      Aceasta este singura metoda pentru a stopa fenomenul masiv de abandon
      al puilor, atat raspandit in zonele cu curti.

      Este
      regretabil ca in Romania, singura solutie gasita de autoritati este
      uciderea cainilor sau ignorarea problemei atata timp cat aceste
      rapoarte exista de foarte multi ani iar autoritatile au fost informate
      de catre diverse organizatii internationale de protectia animalelor cu
      privire la metoda sterilizarii masive, ba mai mult decat atat, aceste
      organizatii au oferit sprijin care presupunea ajutoare materiale,
      sterilizari gratuite si punerea la dispozitia autoritatilor de personal
      specializat in vederea demararii unui amplu program de control al
      reproductiei canine.

      Sterilizarea unui caine de talie medie costa aprox.20 euro care inseamna:
      -
      12 euro medicamentele si materiale utilizate (tranchilizant,
      anestezic,dezinfectant, instrumentar chirurgical, materiale sutura,
      antibiotic, antiinflamator, manusi chirurgicale, materiale identificare
      etc).
      - 8 euro regia (salariul medicului si asistentului
      veteterinar, al prinzatorului, transportul pana la baza unde se fac
      sterilizarile si retur).

      Eutanasia unui caine costa 62 de euro,
      facand un calcul simplu prin impartirea bugetului ASA pe 7 ani la
      numarul de eutanasii efectuate.

      Din cele de mai sus, reiese cat
      de important este sa se porneasca, de urgenta, un program de control a
      reproductiei canine, atat la nivelul capitalei cat si la nivelul
      intregii tari.




      ----- End forwarded message -----
    • Bradut Ufo
      Buna Mihaela: esti foarte biune informata,si acest fascist elegant care sustine crima ar trebui sa citeasca informatiile tale
      Message 2 of 2 , May 3, 2010
      View Source
      • 0 Attachment
        Buna Mihaela:
        esti foarte biune informata,si acest fascist elegant care sustine crima ar trebui sa citeasca informatiile tale iata:http://oppinio.ro/campanie/eutanasia---solutia-eleganta-pentru-problema-cainilor-comunitari
        patrick.


        From: ruxi <ruxirandria@...>
        To: SVR-Group@yahoogroups.com
        Sent: Sat, May 1, 2010 11:07:07 AM
        Subject: [SVR-Group] Fw: sterilizare vs euthanasie

         

        de la Mihaela de la AnimaPro:

        ----- Forwarded message -----

        SITUATIA CAINILOR FARA STAPAN

        Sursa initiala o reprezinta
        demolarile din anii ‘80 care au provocat un prim val de animale ramase
        fara stapan si indiferenta autoritatilor fata de inmultirea
        necontrolata a acestora.

        Cauza actuala si cea mai ignorata a
        aparitiei cainilor fara stapan o constituie persoanele care locuiesc in
        medii rurale ori urbane, preponderent la casa cu curte, care in loc
        sa-si sterilizeze animalele, prefera sa le lase sa-si urmeze instinctul
        iar puii rezultati sunt abandonati in piete aglomerate, paduri de la
        periferii, pe langa restaurante, scoli, gradinite etc. In ultimii ani
        s-a marit si numarul cazurilor de abandon al cainilor de apartament. Au
        aparut pet shop-urile iar tentatia sau insistentele copiilor au facut
        ca multe animale sa fie achizitionate pe baza unui impuls de moment iar
        urmatorul pas sa fie abandonul. Totodata familii intregi au plecat sa
        munceasca in strainatate lasand in urma animale fara adapost.

        Factorii care contribuie la amplificarea fenomenului:
        -
        sursele de hrana (resturi menajere care abunda), oamenii care hranesc
        generatii intregi de pui proveniti de la cateaua blocului, in loc s-o
        sterilizeze si sa-i ofere aceeasi ingrijire pana la disparitia ei
        naturala
        - lipsa educatiei in randul populatiei privind
        necesitatea sterilizarii, lipsa fenomenului de adoptie, slaba
        informare, nepasarea.
        Cel mai grav factor este insa, absenta unor
        programe eficiente de gestionare a populatiei canine sau mai rau,
        aplicarea unor masuri total nedocumentate si ca atare, gresite.

        Aparent, exista 3 variante de abordare a situatiei actuale:

        1. Omorarea cainilor. O metoda care la prima vedere pare cea mai eficienta
        si rapida. La o examinare mai atenta, vom constata ca prinderea si
        eutanasierea cainilor prin metode “umane” se dovedesc a fi operatiuni
        foarte scumpe si de multe ori imposibile. Iubitorii de animale isi vor
        ascunde “protejatii” ori de cate ori se vor organiza prinderi, urletele
        unui caine prins de hingheri ii fac pe ceilalti “comunitari” sa fuga.
        In plus, deseori s-au inregistrat incidente cu aceste ocazii: hingherii
        au fost amenintati sau agresati de catre locuitorii din zona sau in
        cele mai multe situatii au fost mituiti. In aceste conditii, actiunea
        de prindere a cainilor se desfasoara intr-un ritm lent si anevoios. O
        alta metoda este otravirea cainilor. Ilegala si periculoasa, cu
        posibile victime colaterale (pasari sau alte animale salbatice, animale
        cu stapan, oameni fara adapost, copii nesupravegheati etc). Impuscarea,
        este deasemenea o metoda care nu se poate aplica atunci cand vorbim de
        atatea exemplare care traiesc in zone populate de oameni.
        2.Infiintarea unor adaposturi care ar putea gazdui toti cainii fara
        stapan. Pare o idee buna si mult mai umana decat omorarea cainilor.
        Insa adaposturile si-au dovedit eficienta numai in situatia unui numar
        redus de caini. La nivelul Bucurestiului si al intregii tari, sumele
        necesare pentru construirea acestor adaposturi - gigant ar fi fabuloase
        iar pe masura ce s-ar popula cu animale, restul exemplarelor s-ar
        inmulti nestingherite, profitand de spatiul si resursele ramase. In
        acest fel, ar trebui construite alte si alte adaposturi. Exceptand
        costurile constructiilor, ar mai exista costurile prinderii,
        sterilizarii animalelor din adaposturi plus, cel mai substantial, cel
        al asigurarii hranei si asistentei medicale pe tot parcursul vietii.
        Daca adaugam si costurile administrarii (ingrijitori, produse pt.
        igienizare, medic veterinar, medicamente etc), nici un consiliu local
        nu si-ar putea permite asemenea buget.
        3. Controlul reproducerii. Cu toate ca pare cea mai lenta metoda, cu
        efecte care nu se vad instantaneu, aceasta este singura solutie care
        s-a dovedit eficienta in cazul unei populatii mari de animale fara
        stapan, ca cea cu care ne confruntam de zeci de ani in Romania. Felul
        in care se aplica aceasta metoda este unul simplu si cu multe avantaje.
        Controlul reproducerii presupune: prinderea animalelor, deparazitarea,
        vaccinarea si sterilizarea lor, identificarea si marcarea intr-un mod
        vizibil de la distanta si eliberarea acestora in locul de unde au fost
        capturate.

        Avantaje:
        creste eficienta prinderilor (iubitorii de animale vor ajuta echipajele
        sa ia cainii daca vor stii ca acestia se vor reintoarce) iar de multe
        ori cainii vor fi adusi pentru sterilizare chiar de catre cei care ii
        ocrotesc. Prin vaccinare se elimina riscul producerii unor zoonoze
        periculoase (rabie). Numarul exemplarelor agresive (masculi in perioada
        de monta, femele cu pui) va scadea drastic. In urma sterilizarii
        comportamentul animalelor se schimba in totalitate, cel mai puternic
        instinct, cel de reproducere, dispare, nu se mai formeaza haite (in
        perioadele de monta s-au inregistrat cele mai multe cazuri de
        agresivitate) . In plus, cainii nu mai migreaza, fiind mai facila o
        pastrare a evidentei acestora si depistarea unor exemplare cu probleme
        (caini agresivi, bolnavi etc).
        Sterilizarea
        in masa este singura solutie care da rezultate pe termen mediu si lung,
        mai mult decat atat, este o solutie decenta, umana si pentru care s-ar
        primi sprijinul organizatiilor de protectie a animalelor cat si al
        cetatenilor.

        Numeroase studii si tratate, inclusiv concluziile
        Organizatiei Mondiale a Sanatatii recomanda aplicarea unui program de
        control al reproductiei si nu adoptarea unei solutii radicale, inumane,
        scumpe si cel mai grav, total ineficiente! Cercetarile conduse de
        Organizatia Mondiala a Sanatatii in perioada 1981-1988 in cadrul
        programului A.G.F.U.N.D. / OMS de lupta impotriva rabiei umane si
        canine din tarile in curs de dezvoltare au relevat faptul ca programele
        de eliminare a cainilor (care prevad prinderea si euthanasierea
        cainilor comunitari) sint atat ineficiente, cit si costisitoare. Nimic
        nu dovedeste ca eliminarea cainilor ar fi avut vreodata un impact
        semnificativ asupra densitatii populatiei canine sau asupra propagarii
        rabiei. In spiritul viziunilor stiintific fundamentate, exprimate pe
        plan international si national, programele de “prindere si eliminare” a
        cainilor fara stapan sunt considerate ineficiente pe termen mediu si
        lung deoarece nu ataca originea problemei, care este ritmul ridicat al
        reproducerii. In conceptia promovata,”CONTROLUL populatiei canine se
        bazeaza prioritar pe: STERILIZARI, VACCINARI, (implicand inregistrari
        si marcaj), plus EDUCATIE si SUPRAVEGHERE”.

        "In the long term, control of reproduction is by far the most effective strategy of dog population management"
        - World Health Organisation, Guidelines for Dog Population Management, page 72.
        "Removal and killing of dogs should never be considered as the most effective way of dealing with a problem of surplus dogs in the community: it has no effect whatsoever on the root cause of the problem."
        - World Health Organisation Guidelines for Dog Population Management, page 74.
        "In
        none of the study areas did the elimination of dogs by any method have
        any significant long term effect on dog population size."
        - Report of World Health Organisation Consultation on Dog Ecology Studies related to Rabies Control
        Motivul
        este ca daca densitatea animalelor dintr-o anumita zona a depasit un
        numar critic, atunci solutia de mai sus este singura care poate rezolva
        problema. O data ce numarul cainilor este atat de mare ca in Romania,
        se pot omori oricat de multi caini, pe perioade extrem lungi si tot nu
        se va reduce numarul acestora. Rata de inmultire este mult mai rapida
        decat capacitatea autoritatilor de a prinde si omori animalele. In plus
        aceasta rata creste proportional cu rata omorarii. Cainii fara stapan
        se hranesc cu resturile menajere ale populatiei. Asta inseamna ca
        intr-un oras ca Bucuresti, un numar maxim de caini poate supravietui in
        limita cantitatii de resturi disponibile. Chiar daca s-ar reusi
        exterminarea a 50% din populatia canina, tot nu s-ar face nimic mai
        mult decat imbunatatirea conditiilor de inmultire si supravietuire a
        celeilalte jumatati ramase si implicit dublarea spatiului disponibil si
        a cantitatii de hrana. Acest lucru ar spori imediat rata de inmultire
        si conform studiilor efectuate, in numai un anotimp de imperechere s-ar
        ajunge la numarul initial de caini. Astfel, metoda uciderii animalelor
        ar putea fi aplicata la nesfarsit fara nici un fel de rezulatat.
        Argumente:
        In Romania nu s-a tinut cont de parerea specialistilor. Ani in sir
        autoritatile au eutanasiat cainii fara stapan. Statistica arata ca in
        Bucuresti, in anul 2001 erau 90.000 de caini. In perioada 2001- 2007
        Administratia pentru Supravegherea Animalelor – Bucuresti a raportat
        capturarea si eutanasia a 108.000 caini dintre care 80% au fost
        eutanasiati iar 20% revendicati. O alta statistica data publicitatii de
        catre aceeasi administratie arata ca intre 2001-2007 inclusiv, cifra
        exacta a fost de 144.339 caini eutanasiati, astfel :

        2001….47.916 caini eutanasiati
        2002….33.650 caini eutanasiati
        2003….10.159 caini eutanasiati
        2004….13.602 caini eutanasiati
        2005….14.418 caini eutanasiati
        2006….13.236 caini eutanasiati
        2007….11.361 caini eutanasiati

        Pentru
        aceasta s-a folosit un buget de 9 milioane de euro. Rezulta ca pentru
        eutanasia unui caine s-au cheltuit peste 60 euro in timp ce o
        sterilizare costa 20 euro.

        Cu toate acestea si in anul 2010
        numarul cainilor de pe strada este foarte mare, dovedind inca o data
        inutilitatea acestui program , confirmandu- se astfel concluziile
        raportului Organizatiei Mondiale a Sanatatii, Raportul tehnic al
        Comitetului de Experti pentru prevenirea rabiei - Raport tehnic nr.
        824, Geneva/1992.

        In prezent in
        Capitala, in urma unor calcule bazate pe metode stiintifice,
        Organizatia Vier Pfoten estimeaza ca traiesc aproximativ 30 000 de
        caini fara stapan. Dintre acestia, aproximativ 20% sunt deja
        sterilizati.

        Constatam ca pe parcursul celor 7 ani, plecand de
        la cei 90 000 de caini existenti in anul 2001, au fost omorati 144 399,
        alti aproximativ 50 000 au murit din cauza naturale (batranete, boli,
        accidente) iar numarul lor s-a redus numai la 30 000. Se deduce clar ca
        rata inmultirii si supravietuirii creste o data cu rata omorarii.
        Practic, prin metoda omorarii, nu se poate elimina mai mult de 50% din
        efectivul de caini dintr-o anumita arie, atata timp cat numarul lor a
        depasit un prag critic.
        Metoda sterilizarii masive si rapide, “in
        covor”, micsoreaza drastic rata de inmultire in timp ce procentul
        deceselor din cauze normale ramane constant.
        In fapt scaderea
        populatiei canine de la 90 000 la 30 000 a fost cauzata de sterilizarea
        “pe alocuri” facuta de diverse asociatii, persoane particulare, ASA
        prin sterilizarea cainilor revendicati sau programe initiate de
        cabinete veterinare prin reduceri de cost pentru cainii fara stapan.
        Practic, in nici unul din acesti ani nu s-a reusit eutanasierea a mai
        mult de jumatate din cainii de pe strazi. In acest fel, daca nu s-ar fi
        si sterilizat – in mica masura – numarul acestora ar fi fost aproape
        acelasi. In schimb, daca cei 90 000 de caini de la momentul respectiv
        ar fi fost sterilizati in masa (peste 90%) acum problema ar fi fost
        rezolvata. Media de viata a unui caine fara stapan este de 6-7 ani iar
        numarul acestora s-ar fi diminuat de la an la an pana la disparitie.

        La
        fel de importanta este aparitia unui act normativ (exista o propunere
        legislativa in acest sens dar care s-a oprit acum aproape doi ani la
        Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi
        echilibru ecologic) care, pe langa reglementarile necesare gestionarii
        populatiei animalelor fara stapan, sa oblige si proprietarii sa-si
        sterilizeze exemplarele fara valoare chinologica/ drept de monta.
        Aceasta este singura metoda pentru a stopa fenomenul masiv de abandon
        al puilor, atat raspandit in zonele cu curti.

        Este
        regretabil ca in Romania, singura solutie gasita de autoritati este
        uciderea cainilor sau ignorarea problemei atata timp cat aceste
        rapoarte exista de foarte multi ani iar autoritatile au fost informate
        de catre diverse organizatii internationale de protectia animalelor cu
        privire la metoda sterilizarii masive, ba mai mult decat atat, aceste
        organizatii au oferit sprijin care presupunea ajutoare materiale,
        sterilizari gratuite si punerea la dispozitia autoritatilor de personal
        specializat in vederea demararii unui amplu program de control al
        reproductiei canine.

        Sterilizarea unui caine de talie medie costa aprox.20 euro care inseamna:
        -
        12 euro medicamentele si materiale utilizate (tranchilizant,
        anestezic,dezinfect ant, instrumentar chirurgical, materiale sutura,
        antibiotic, antiinflamator, manusi chirurgicale, materiale identificare
        etc).
        - 8 euro regia (salariul medicului si asistentului
        veteterinar, al prinzatorului, transportul pana la baza unde se fac
        sterilizarile si retur).

        Eutanasia unui caine costa 62 de euro,
        facand un calcul simplu prin impartirea bugetului ASA pe 7 ani la
        numarul de eutanasii efectuate.

        Din cele de mai sus, reiese cat
        de important este sa se porneasca, de urgenta, un program de control a
        reproductiei canine, atat la nivelul capitalei cat si la nivelul
        intregii tari.

        ----- End forwarded message -----


      Your message has been successfully submitted and would be delivered to recipients shortly.