Loading ...
Sorry, an error occurred while loading the content.

PACATE RESPECTABILE CAPITOLUL 19

Expand Messages
  • virginiabrasov
    PACATE RESPECTABILE Capitolul 19 Pacatele limbii In lunile cand lucram la aceasta carte, am fost intrebat deseori de unii, La ce lucrezi acum? Cand am
    Message 1 of 1 , Aug 26, 2009
    • 0 Attachment
      PACATE  RESPECTABILE

      Capitolul 19

      Pacatele limbii

      In lunile cand lucram la aceasta carte, am fost intrebat deseori de unii, "La ce lucrezi acum?" Cand am spus despre pacatele "respectabile" sau "acceptabile" pe care le toleram, invariabil unul dintre cei prezenti si-a dat ochii peste cap si a zis, "Oh, te referi la barfa." Se pare ca acesta este primul pacat "crestin" care ne vine in minte, deci se pare ca este destul de prevalent intre noi, si este ceva ce noi continuam sa toleram in vietile noastre.

      Indiferent cat de raspandita este barfa, ea nu este totusi singurul pacat al limbii. In aceasta categorie putem include si minciuna, calomnia, vorbirea critica (chiar daca este adevarata), cuvintele aspre, insultele, sarcasmul, si ridiculizarea. De fapt, vom spune ca orice tip de vorbire care degradeaza pe altul—sau pe cel despre care vorbim sau pe cel cu care vorbim—este vorbire pacatoasa.

      Biblia este plina de avertizari impotriva pacatelor limbii. Numai cartea Proverbelor contine aproximativ saizeci de astfel de avertizari. Domnul Isus ne atentioneaza ca vom da socoteala despre fiecare cuvant nefolositor sau neglijent pe care-l vorbim (vezi Matei 12:36). Si mai avem bine-cunoscutul pasaj din Iacov 3 care vorbeste despre efectele distructive ale limbii. Iacov aseamana limba cu un foc mic care aprinde o intreaga padure si cu un madular care intineaza intreg trupul.

      Pasajul din Scriptura care m-a ajutat cel mai mult in problemele legate de pacatele limbii, este Efeseni 4:29: "Nici un cuvant stricat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru zidire, dupa cum e nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud."

      Acest verset este o aplicatie la principiul paulin "dezbracati-va/ imbracati-va," pe care-l enunta in Efeseni 4:22-24. Acest principiu spune ca trebuie sa ne dezbracam de caracteristicile pacatoase ale eului vechi, si in acelasi timp sa fim seriosi in a ne echipa cu caracteristicile frumoase ale noii fapturi create in Cristos.

      Cand privim la Efeseni 4:29, vedem ca nu trebuie sa permitem niciunui fel de cuvant stricat sa iese din gura noastra. Cuvintele stricate nu se refera doar la cuvinte profane sau obscene, ci includ toate felurile de cuvinte negative de care am pomenit mai sus. Remarcati interzicerea totala a acestora. Nici un cuvant rau. Nici macar unul. Asta inseamna nici o barfa, nici un sarcasm, nici o critica, nici un cuvant aspru. Toate aceste cuvinte pacatoase care degradeaza, care darama, trebuie inlaturate complet din vorbirea noastra. Ganditi-va cum ar arata biserica Domnului Isus Cristos daca toti am cauta sa aplicam cuvintele lui Pavel.

      Sa incepem studiul despre pacatele limbii cu cel la care oamenii se gandesc intai de toate: barfa. Barfa este raspandirea de informatii nefavorabile despre altul, chiar daca aceasta informatie este adevarata. Totusi, de multe ori barfa se intemeiaza pe zvonuri, ceea ce face acest pacat si mai grav. A barfi pe cineva e un fel de hranire a eului pacatos, mai ales cand informatia pe care o raspandim este negativa. Ne face sa ne simtim mai buni, prin comparatie. Si mai exista acele situatii cand mascam barfa sub forma, "Vreau sa-ti impartasesc ceva, ca sa te rogi." Daca stim ceva negativ despre o anumita persoana, ar trebui sa ne rugam noi insine pentru asta. Dar n-ar trebui sa purtam vestile rele.

      Efeseni 4:29 nu doar ca ne spune ce feluri de vorbire sa dam la o parte, ci ne spune si ce sa punem in loc. Doar anumite feluri de vorbire zidesc si dau har celor care asculta. Astfel, cand suntem ispititi sa barfim, ar trebui sa ne intrebam in noi insine, Oare ceea ce vreau sa spun il va darama sau il va zidi pe cel cu care vorbesc?

      Foarte inrudit cu pacatul barfei este pacatul calomniei. A calomnia inseamna a face o afirmatie falsa sau a prezenta o imagine falsa care defaimeaza sau afecteaza negativ reputatia cuiva. Campaniile politice, de exemplu, sunt ocazii notorii in care oponentii sunt calomniati prin atribuirea falsa a unei pozitii bazate pe afirmatii scoase din context sau bazate pe cine stie ce fapt izolat petrecut cu ani in urma. Asemenea afirmatii sunt indeptate in mod definit spre crearea unei impresii false, calomnioase.

      Dar calomniem noi, crestinii? Da, calomniem. Calomniem cand asociem oamenilor motivatii rele, chiar daca nu le putem cunoaste inimile si nu cunoastem circumstantele lor particulare. Calomniem cand spunem despre un alt credincios ca "nu este dedicat" atunci cand acesta nu practica aceleasi exercitii spirituale ca noi sau nu se implica in aceleasi activitati crestine ca noi. Calomniem cand ne dam cu parerea despre pozitia cuiva in legatura cu un subiect fara sa cercetam mai intai care este pozitia respectivului. Calomniem cand umflam peste proportii pacatul cuiva si-l facem sa para mai pacatos decat este in realitate.

      Motivatia din spatele calomniei este de multe ori obtinerea unui avantaj de un fel sau altul asupra persoanei cu pricina. In lumea afacerilor, se numeste "lovitura pe la spate" sau "a avansa pe spinarea altora." Insa uneori si noi, crestinii, face acelasi lucru. Intr-o organizatie crestina sau intr-o biserica, putem incerca sa obtinem un avantaj asupra cuiva prin "a-l sapa" prin calomnie.

      Calomnia este de fapt minciuna. Insa exista, evident, si alte forme de minciuna. De obicei ne gandim la minciuna ca fiind o afirmatie falsa, si probabil ca cei mai multi dintre noi se vor feri sa vorbeasca astfel. Cu toate acestea, suntem in stare sa mintim prin exagerare, prin nerostirea intregului adevar, sau prin folosirea a ceea ce numim "o mica minciuna alba"—o minciuna despre care credem ca are consecinte nesemnificative sau ca nu are deloc consecinte. Indiferent ce forma ia, minciuna exprima intentia de a insela. Ca test folositor prin care sa ne incercam vorbirea putem sa ne punem singuri intrebarea, "E adevarat ce am spus?"

      Vorbirea critica consta in comentariile negative facute despre cineva, comentarii care pot fi adevarate, insa nu era nevoie sa fie spuse. De exemplu, "Petrece prea mult timp uitandu-se la televizor" sau "Nu este o eleva prea buna." Intrebarile pe care trebuie sa ni le punem in legatura cu astfel de comentarii sunt, E frumos sa spun asta? sau E de folos? Ultima intrebare inseamna, este intr-adevar nevoie sa fie spus lucrul respectiv?

      Noi nu pacatuim doar in vorbirea noastra unul despre altul, ci pacatuim si vorbind unul catre altul. Vorbirea pacatoasa include vorbele aspre, sarcasmul, insultele si ridiculizarea. Numitorul comun al tuturor acestor forme de vorbire negativa este ca prin ele daramam, umilim, si ranim pe altii. Acest tip de vorbire vine de cele mai multe ori dintr-o atitudine de lipsa de rabdare sau de manie. Domnul Isus a spus, "Din prisosul inimii vorbeste gura" (Matei 12:34). Aceasta inseamna ca desi vorbim de pacatele limbii, problema noastra este in realitate una a inimii noastre. In spatele tuturor barfelor, calomniilor, criticilor, insultelor, si sarcasmului este inima pacatoasa. Limba este doar instrumentul care scoate la iveala ceea ce avem in inima.

      De mai multi ani incerc sa aplic Efeseni 4:29 la vorbirea mea. Sunt sigur ca de multe ori nu reusesc, dar macar stiu ca aceasta este stacheta sau norma pe care doresc s-o ating. Intr-o seara am inceput sa povestesc sotiei mele ceva negativ despre un fost coleg. Dar imediat m-am gandit la Efeseni 4:29 si, cum se spune, "mi-am muscat limba." M-am simtit foarte multumit de mine insumi pana a doua zi dimineata. In timpul de partasie cu Dumnezeu, mi-am amintit de incidentul din seara precedenta. Imediat mi-a venit gandul, "N-ai mai spus, dar ai gandit, nu-i asa?" Am realizat ca trebuie sa-mi pazesc nu doar gura, ci, mai important, trebuie sa-mi pazesc inima.

      David s-a rugat, "Primeste cu bunavointa cuvintele gurii mele si cugetele inimii mele, Doamne, Stanca mea si Izbavitorul meu!" (Psalmul 19:14). David n-a fost preocupat doar de cuvintele lui ci si de gandurile inimii lui. Am invatat sa ma rog si eu asa. Inca folosesc Efeseni 4:29 ca ghid, insa acum incerc sa-l aplic si gandurilor mele, nu doar vorbirii. Mi-ar place din inima mea sa vina doar ganduri—nicidecum ganduri rele, iar aceste ganduri rostite ii vor zidi pe cei ce le aud.

      Daca tu si eu dorim in adevar sa ne imbracam cu faptura noua creata dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie adevarata, trebuie sa luam Efeseni 4:29 ca principiu calauzitor.

      Ia-ti deci cateva momente sa reflectezi asupra acestui capitol si asupra felului tau de vorbire. Barfesti sau critici pe altii, sau prin cuvintele tale arati nerabdare sau manie, folosind cuvinte care umilesc sau ranesc pe cei impotriva carora esti manios sau lipsit de rabdare? Si mai bine este sa-i intrebi pe prietenii tai, sau in cazul in care esti casatorit, pe partenerul tau de viata sau un copil al tau mai mare, cum apreciaza vorbirea ta. Tine minte, este vorba aici de un pacat. Felul de vorbire despre care am discutat in acest capitol ne poate parea acceptabil, insa inaintea lui Dumnezeu el este de neacceptat. In ochii Lui el este pacat.

    Your message has been successfully submitted and would be delivered to recipients shortly.