SURSA:
http://www.gandul.info/2005-10-01/arte/muzeul_kalinderu


Muzeul Kalinderu – între bombardamente și nepăsare

Gheorghiță Aurelian ION




O bombă din cel de-al doilea război mondial a distrus două treimi din
imobil. Ceea ce nu au putut distruge bombele, au devastat, ulterior,
comuniștii. Nici cei 15 ani postrevoluționari nu i-au fost prea favorabili.
Acum, tot mai puțin cunoscută de bucureșteni, clădirea Muzeului Kalinderu,
o biată caricatură a ceea ce a fost odinioară, visează la colecțiile de
altădată și la vizitatorii care să-i treacă pragul. Camere goale, pereți
urâți de beton, o scară interioară schilodită care duce la un etaj din care
s-a furat cu timpul cam tot ce s-a putut. Afară, o curte năpădită de
bălării, sub care pe ici, pe colo se zăresc bucăți de ciment. Lipit de
clădirea principală, un alt corp paralelipipedic, hidos, din beton masiv,
strică și urma de armonie care îi mai rămăsese imobilului. Așa arată azi ce
a mai rămas din Muzeul Kalinderu, care găzduia una dintre cele mai bogate
și interesante colecții de artă din prima jumătate a secolului trecut.



Muzeul a fost amenajat la începutul secolului de Ion Kalinderu, jurist și
președinte al Academiei Române, și a găzduit colecția de artă a acestuia,
deschisă publicului. Actuala clădire reprezintă o extensie a proprietății
inițiale a lui Kalinderu, destinată exclusiv muzeului și construită în
1906, după proiectele lui I.D. Berindei (arhitect care e și autor al
palatului Culturii din Iași). În 1914, muzeul a revenit statului, printr-un
act de donație, cu condiția ca așezământul de cultură să poarte numele de
muzeul „Ion și dr. Nicolai Kalinderu” și să găzduiască colecția adunată de
fondatorul său. Muzeul avea atunci, în aproape 30 de spații de expunere, o
colecție impresionantă de obiecte de artă cuprinzând artă medievală, artă
tradițională românească, săli rezervate școlilor de artă franceză italiană,
flamandă și germană. Un spațiu generos era dedicat artei moderne românești,
muzeul având și o impresionantă sală dedicată lui Nicolae Grigorescu. O
parte a colecției plecase în Rusia, odată cu tezaurul Românei, și, spre
deosebire de acesta, s-a și întors. În 1944, unul dintre imobile a suferit
grave deteriorări în urma bombardamentelor, muzeul a fost închis, iar o
parte dintre colecții au fost distruse. Bomba căzuse în mijlocul casei,
printr-un luminator iar explozia a avut loc la subsol, unde se găseau vreo
140 de picturi de Pallady, 30 de sculpturi de Jalea, care făcuseră parte
dintr-o expoziție ce luase premiul național de sculptură în ‘41. Toate
acestea s-au pierdut.

După război, odată cu venirea la putere a comuniștilor, Muzeul Kalinderu
primește lovitura de grație. În 1946 este desființat, colecțiile revin
Muzeului de Artă și Antichități, iar imobilul intră în administrarea
Ministerului Artelor. Aici funcționează, până în 1984, un sediu al
Institutului de artă plastică Nicolae Grigorescu, când imobilul trece în
administrarea Uniunii Artiștilor Plastici. Deși în 1986 încep o serie de
lucrări de restaurare, ele sunt repede abandonate, fapt ce duce la
accelerarea degradării. Timp de doi ani, până în ‘89, se fură ce mai
rămăsese de furat (dispar atunci și câteva basoreliefuri de bronz) iar
clădirea este vandalizată. Prin ‘89 lucrările sunt reluate, dar se fac în
pripă, transformând fațadele într-o caricatură. Odiseea restaurării
muzeului continuă și dup㠑90 dar nici atunci nu este terminată. Spre
sfârșitul anilor ’90 acest lucru stârnește reacția Comisiei Monumentelor
Istorice care constată caracterul deplorabil al restaurărilor, însă nici
după această constatare lucrurile nu se îmbunătățesc. După ce este pasată
de la o instituție la alta, clădirea intră din 2002 în administrarea
Muzeului Național de Artă Contemporană, care organizează aici spațiul de
expunere al creațiilor multimedia:„Kalinderu Media Lab”.

Deși săptămâna aceasta a apărut, în Monitorul Oficial, Hotărârea de Guvern
prin care este reînființat „Muzeul Ion și dr. Nicolai Kalinderu”, iar
săptămâna trecută oficialii Ministerului Culturii anunțau într-o conferință
de presă proiectele pe care le au în legătură cu acesta, vizitatorii nu-i
vor putea trece pragul prea curând. „Nu va putea funcționa mai devreme de
doi ani”, anunța Roxana Theodorescu, directoarea Muzeului Național de Artă,
instituția în subordinea căreia a fost trecut acum Kalinderu. Singurul plan
concret anunțat deocamdată a vizat realizarea unei expertize tehnice care
să constate starea clădirii. Abia după aceea se va putea pune problema unor
noi restaurări și se vor putea evalua costurile necesare. Astfel, în ciuda
speranțelor pe care oficialii ministeriali au ținut să le trezească,
colecția de artă a lui Kalinderu mai are de așteptat până își va relua
locul între zidurile care i-au fost special construite.










---------------------------------
Targul Online de Joburi . Participa si tu!
http://www.myjob.ro/index.php?m=jobfair