Acum catva timp scriam in urmatorul mesaj cuvintele pustnicului Proclu:
De acolo copiez urmatorul pasaj:
Si totodata daca pacatele noastre vor fi ca a paganilor, Dumnezeu infraneaza puterea crestineasca, putererea Bisericii, o infraneaza si lasa pe pagani sa ne robeasca pana ci ne vom pocai, pan΄ ci ne distruge si care va ramanea si se va smeri si va inturna si va mai fi timp, ii va mantui pe ceia care doresc
si pun inceput bun de pocainta.
Cata dreptate avea acest pustnic (si faptul ca mai multor sfinti li se dezvalui aceleasi Adevaruri prin puterea rugaciunii) vom afla citind urmatorul articol despre caderea Constantinopolului articol pe care l-am gasit (ca o completare a articolului postat duminica in care ni s-a dezvaluit secretul Constantinopolului de catre parintele Ilarion Argatu) intr-o alta carte tradusa din limba greaca Vedenii si istorisiri despre viata de dincolo, aparuta la editura Egumenita din Galati, in anul 2005.
* Constantinopolul nu ar fi cazut daca in aceasta cetate ar fi existat 5 crestini adevarati.
* Patriarhul Ghenadie a cerut rasplata de la sultan oprirea prigoanei impotriva grecilor
* Aceasta marturie adevereste starea jalnica si vrednica de plans a poporului si clerului din vremea aceea
Arhimandritul Filothei Zervakos
(1884-1980)
Sa ne pocaim sincer, pentru a ne
mantui
Primul patriarh de dupa cucerirea Constantinopolului, Ghenadie si dascalul acestuia, Iosif Vrienie
Povestire vrednica de luat aminte
Cand eram copil de doisprezece ani, am auzit de la unchiul meu, parintele Dimitrie Skaliotis, urmatoarea povestire, pe care acesta a auzit-o de la unchiul tatalui sau, care a fost mult timp arhimandrit al Patriarhiei.
Cand Constantinopolul a fost cucerit de turci, cotropitorul Mohamed al II-lea s-a instalat in palatele imparatilor bizantini, bucurandu-se pentru biruintele si jafurile armatelor sale. Intr-o zi a asezat masa oficiala pentru mai-marii trupelor lui aghiotanti, generali si ofiteri superiori. In vreme ce ospatul incepuse, intorcandu-se spre peretele camerei, a avut o descoperire, o mana goala cu palma
Sultanul era nedumerit si a cerut sa i se spuna semnificatia acelei vederi. Unii i-au spus sa caute ghicitori si vrajitori, caci aceia ii vor putea arata semnificatia. Sultanul a chemat la el pe multi otomani si arabi care se ocupau cu vrajitoria, dar nimeni nu-i putea descoperi ce semnifica descoperirea pe care a avut-o. Vazand bucatarul sultanului, care era grec,
dar credincios si iubit de acela, ca sultanul e suparat si trist, caci nu o data, ci de multe ori, a vazut mana goala cu degetele deschise, ii spuse:
- Cauta un crestin sfant, pentru ca numai acela iti va putea descoperi semnificatia acestei vederi.
Intr-adevar, sultanul a cercetat indata si i-a intrebat pe multi crestin daca cunosc pe
vreun om sfant, fagaduindu-le acestora ca vor primi rasplata bogata in schimb. Atunci cativa crestini i-au spus:
- Noi il stim de sfant pe inteleptul Gheorghe Scholarul (scholari se numeau cei care studiau teologia si filozofia adevarata, cercetarii Sfintelor Scripturi).
Sultanul a poruncit sa-l gaseasca indata, l-a chemat si i-a
zis:
- Daca vei putea sa-mi descoperi semnificatia celor cinci degete ale mainii pe care o vad, iti voi da tot ce-mi vei cere.
Iar inteleptul Gheorghe i-a raspuns lui Mahomed al II-lea:
- Prea inalte, eu cu puterea, cunostinta si intelepciunea mea nu pot talcui descoperirea ta, doar adevaratul Dumnezeu in care cred si pe care Il slavesc mi-o poate dezvalui. Da-mi, te rog, un ragaz de sapte zile ca sa postesc si sa ma rog lui Dumnezeu sa mi-o descopere.
Sultanului i-au placut vorbele inteleptului Gheorghe si i-a dat ragazul cerut. Dupa ce au trecut sapte zile, acela a aparut in fata sultanului si i-a zis
cu indrazneala:
- Domnul si Dumnezeul meu, la Care m-am rugat si pe care il slavesc, Care ne-a fagadut ca ne va da tot ce-I vom cere cu credinta, daca este spre folosul sufletului nostru, mi-a descoperit semnificatia vederii tale. Cunoaste, asadar, prea inalte sultan, ca cele cinci degete ale mainii pe care o vezi inseamna ca n-ai fi intrat in acest oras daca in el ar fi existat cinci crestini adevarati.
Imparatului i-a placut explicatia lui Gheorghe Scholarul si i-a zis:
- Intrucat te vad intelept si mi-ai dezlegat nedumerirea alungandu-mi tristetea, cere-mi orice vrei si sunt gata sa-ti ofer.
Si Gheorghe a spus:
- Un lucru cer de la tine, prea inalte, sa dai porunca severa ostasilor tai sa inceteze crimele impotriva grecilor, torturile, prigoanele, talhariile si jafurile.
Si
Mohamed a dat imediat porunca si l-a numit pe Gheorghe carmuitor al natiei sale, si i-a dat putere ca, cati dintre greci sufera nedreptati din partea turcilor, sa i se adreseze lui, si el sa-i spuna sultanului. Din ceasul acela au inceput sa se imputineze chinurile si suferintele crestinilor. In continuare, Mohamed a incuviintat sa fie hirotonit un patriarh, cu numele Ghenadie. I-a dat mari cinstiri patriarhului Ghenadie, i-a asezat masa la palat si dupa aceea l-a condos afara in curte, i-a daruit un cal ales, cum se obisnuia printre imparati, si le-a poruncit tuturor conducatorilor curtii sa-l insoteasca in procesiune, unii mergand inaintea lui, iar altii in urma, pana la biserica Sfintilor Apostoli.
Si in felul acesta, cu ajutorul si
harul lui Dumnezeu, si cu credinta, cumpatarea si intelepciunea patriarhului Ghenadie, elenismul si crestinismul ortodox au fost salvate.
Inbox full of spam? Get leading spam protection and 1GB storage with All New Yahoo! Mail.
Offline 
Send Email