De: Cadelnita <eucred@...>
Objet: Cadelnita
À: tatal_nostru2006@...
Date: Samedi 9 avril 2011, 0h42

Cadelnita

---

• OAZE DE LINISTE
• Nu mă lăsa!
• Denia Acatistului Bunei Vestiri
• Cum sa nu dam putere diavolului asupra noastra ?

OAZE DE LINISTE Posted: 08 Apr 2011 10:53 AM PDT      Greu este sa mergi prin pustiul lumii. Ca sa poti inainta precum beduinii prin desert trebuie sa fii acoperit permanent de virtutiile crestinesti. Astfel risti sa fii ars sub soarele dogoritor al relelor acestui veac, sau biciuit fara mila de nisipul necazurilor adus de furtunile care se ivesc fara veste.      Vrei , nu vrei, trebuie sa strabati acest drum, purtand crucea vietii pe care Domnul a randuit-o fiecaruia, dupa putere, din Pronia sa divina pentru mantuirea noastra. Si pentru ca sufletul, acea scanteie divina sa nu cada rapus de sete, Creatorul ne-a daruit mici oaze de liniste, sfintele biserici, unde capatam har peste har, hranind sufletul cu sfantul Trup si Sange al Domnului nostru Iisus Hristos        Greu este sa mergi prin pustiul lumii, fara Dumnezeu, dar cu El, strabati calea intortochiata a vietii cu usurinta. Cand cazi te ridica, cand obosesti te intareste, cand flamanzesti te hraneste. El este totul intru toate,Lumina din Lumina,care ne lumineaza calea. Sa nu ocolim niciodata acele oaze de liniste si putere , sfintele biserici,pentru ca acolo pe altarul jertfei se afla Domnul, care se aduce tainic, jertfa vie, fara sange, pentru noi si a noastra mantuire. Si vom vedea ca El este mare si puternic sa ne daruiasca tot ce avem nevoie, spre binele si mantuirea noastra si ai celor dragi ai nostri chiar atunci cand nu vedem nici o solutie, nici o scapare. Sa il primim in viata noastra, sa vorbim cu El in rugaciune, sa il iubim si mai presus de toate sa ne unim tainic cu El prin sfanta Impartasanie, medicament divin care ne aduce sanatate sufletesca si trupesca, bucurie, pace, lumina, intelepciune, mantuire.

Nu mă lăsa! Posted: 08 Apr 2011 05:49 AM PDT Nu mă lăsa să pier acum, Nu mă lăsa uitării, Căci viaţa toată e un scrum Picat, pe malul mării... Şi valuri tulburi se abat, Adânc cutremurându-l Pe cel ce e pierdut în larg Cu barca, plin de gânduri. Nu mă lăsa, Iubite-al meu, Să cad iar pradă mării... Dă-mi vâsle de la Dumnezeu, Nu mă lăsa pierzării! Eu ştiu că totu-i trecător, Şi moartea o să-mi vină... Dar nu mă da, că-s muritor, Făcut din praf, din tină! Deşi-al meu cuget Te îngroapă, Te răstigneşte ceas de ceas, Tu dă-mi putere, Tu dă-mi apă, Nu-mi da oţetul ce-a rămas! Iubite-al meu, dă-mi mângâiere Să mă împac cu tot ce-i Sfânt, Să nu mai cuget la durere, Cât voi trăi pe-acest pământ! Să-mi fie fericirea-ntreagă Când te-oi vedea c-ai să-mi surâzi... Ploaia de lacrimi să îmi şteargă Haina... Tu, suflete, să râzi, Să nu mai vicleneşti atât, Să nu mai cerţi, să nu fii trist, Ci să te bucuri că-n mormânt Vei merge trâmbiţând a vis... Căci somnul tău de veci... va fi frumos: Cu ramuri rugătoare la fereastră, Cu smălţuiri de trandafiri pe jos Şi... cu plăcute amintiri în glastră. Deşi Te răstignesc mereu, Nu mă lăsa, Iubite-al meu! Nu mă lăsa, Iubite-al meu! Şi crede-mă că-mi este greu... Dă-mi Crucea Ta, Iisuse Bun, S-o duc cu-a Ta putere, Nu mă lăsa să cad în drum, Dă-mi pace, mângâiere, Căci numai Tu le ştii pe toate, Tu ştii ce-mi este de folos, Ridică-mă-n genunchi şi-n coate, Nu mă lăsa să zac pe jos!

Denia Acatistului Bunei Vestiri Posted: 07 Apr 2011 11:06 PM PDT Denia Acatistului Bunei Vestiri sau Slujba Imnului Acatist este oficiata in fiecare an, vineri seara, in saptamana a V a a Postului Sfintelor Pasti. Sarbatoarea isi are originea in interventia miraculoasa a Fecioarei Maria in timpul atacarii Constantinopolului de catre persi si avari, in 7 august 626. In timp ce imparatul Heraclie se afla intr-o expeditie in Orient, departe de Constantinopol, Patriarhul Serghie a facut procesiuni cu relicvele Crucii, cu icoana "nefacuta de mana" a lui Hristos si vesmantul Maicii Domnului si a incurajat poporul sa inalte rugaciuni catre Nascatoarea de Dumnezeu. Ravna locuitorilor a fost atat de intensa, incat au reusit sa respinga inamicul. In semn de multumire, intreg poporul capitalei si-a petrecut noaptea victoriei cantand in picioare Imnul Acatist in sanctuarul Fecioarei de la Vlaherne. Comemorarea zilei de 7 august, ca zi de ajutor dat de Dumnezeu impotriva dusmanilor, a fost mutata in secolul al VIII lea pe data de 25 martie, de Patriarhul Gherman. In secolul al IX lea, ea era sarbatorita la sfarsitul Postului Sfintelor Pasti, iar mai tarziu a fost fixata saptamana a cincea din Postul Mare. In lucrarea "Triodul explicat", Makarios Simonopetritul afirma ca aceasta comemorare nu are valoare doar pentru locuitorii Constantinopolului din vechime, ci si pentru noi, cei care suntem asediati neincetat de diferite patimi. Asadar, acum nu mai vorbim de un atac asupra unei cetati, ci de un atac asupra fiintei noastre din partea demonilor. Cerem, asa cum au cerut cei din vechime ajutor, ca si noi sa iesim din aceasta lupta victoriosi. Deniile, slujbe specifice Postului Mare Prin caracterul si continutul lor, deniile sunt slujbe unice in serviciul liturgic ortodox. Deniile pot fi considerate slujbe specifice deoarece sunt savarsite numai in doua saptamani ale acestuia si anume: in saptamana a cincea (Denia Canonului celui Mare, respectiv Denia Acatistului Bunei Vestiri) si a saptea (incepand cu seara Floriilor pana vineri seara, inclusiv). Cuvantul "denie" vine de la slavonescul "vdenie" si inseamna priveghere sau slujba nocturna. care se savarseste in ajun, seara. Nu trebuie confundata cu privegherea care se savarseste in ajunul praznicelor mai importante. Acatistul ca gen imnografic Acatistul (de la gr. Akathistos) este un imn de lauda alcatuit din 13 condace si 12 icoase, care descriu si maresc episoade din viata si minunile Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ale Maicii Domnului sau ale unor sfinti. In sens propriu, cuvantul "akathistos" inseamna "a sta in picioare", ceea ce indica faptul ca cei ce ascultau acest imn nu stateau in genunchi (care este un alt fel de sedere), ci drepti, in picioare. Acatistul are la origine condacul bizantin, un poem alcatuit din 18-24 de tropare sau strofe, fiecare cu cate 20-30 de versuri, aranjate in acrostih (in ordinea alfabetica greceasca), fiecare strofa avand acelasi numar de silabe si aceleasi accente ca si prima strofa. Aceste tropare erau precedate de o strofa aparte, ce avea in comun doar glasul (nu si melodia) si refrenul. Reprezentantul prin excelenta al acestui gen imnografic foarte cultivat in literatura bizantina este Sfantul Roman Melodul, in cantarile caruia condacul bizantin atinge dezvoltarea maxima si perfectiunea. Acatistul Bunei Vestiri - origine si autor Cel mai vechi imn de acest gen care s-a pastrat in intregime in cartile de ritual (Ceaslov si Triod) si se intrebuinteaza inca in serviciul bisericii, in extensiunea lui de odinioara, este Acatistul Bunei Vestiri sau al Maicii Domnului, care se citeste in cadrul Deniei din seara de Vineri din Saptamana a cincea a Postului Mare. Acesta reprezinta o inflorire a poeziei liturgice, nici o alta compozitie neegaland-o prin frumusete si popularitate la crestinii ortodocsi pana in zilele noastre. Acatistul Bunei Vestiri a servit ca model pentru numeroase imnuri liturgice alcatuite mai tarziu in cinstea sfintilor sau a unor sarbatori, care, desi iau forma si extensiunea condacelor de odinioara, nu se mai numesc condace, ci acatiste. Denia Acatistului Bunei Vestiri reprezinta un oficiu votiv pentru eliberarea cetatii si un imn centrat in principal pe Buna-Vestire. Multa vreme sinaxarele i-au atribuit redactarea patriarhului Serghie al Constantinopolului (sec. VII ) in urma salvarii Constantinopolului de invazia persilor si avarilor din 7 august 626. Pana nu de mult savantii moderni, bazati mai cu seama pe analiza atenta a textului pareau sa fi ajuns la un consens in ce priveste atribuirea lui Roman Melodul. Recent insa, specialistii inclina sa impinga datarea compunerii lui inainte de Roman Melodul. Acatistul Bunei Vestiri si randuiala tipiconala a Postului Mare Acatistul Bunei Vestiri este un imn de lauda si multumire adresat Fecioarei Maria, alcatuit din 13 condace (astazi, condacul este doar o strofa scurta) si 12 icoase (strofa mai lunga, ce dezvolta tema condacului, sub forma stihurilor ce incep cu exclamatia "Bucura-te!"). Impreuna cu acatistul se canta alcatuirea lui Iosif Imnograful, care-i imprumuta unele expresii si ii este asemanator prin forma, amplificand salutarea ingerului ("Bucura-te!") si legand de ea expresii antinomice ce exprima realizarea in Fecioara Maria a prefigurarilor Vechiului Testament si caracterul neinteles al intruparii. In acest sens, Maica Domnului este numita "noul rai", "scara lui Iacob", "marea" care l-a inghitit pe faraonul spiritual, "piatra" din care a tasnit apa care i-a adapat pe evrei in pustie si "stalpul de foc" care i-a calauzit, "pamantul fagaduit" si "mana", "", "lana acoperita de roua a lui Ghedeon", "sfesnicul", "vasul cu mana" si adevaratul "cort al marturiei" etc. Canonul este cantat impreuna cu "irmoase" care nu sunt insa ale lui Iosif, ci sunt atribuite . Acestea au cunoscut un foarte mare succes in imnografia bizantina, fiindca le regasim adeseori intrebuintate in cult sub forma catavasiilor Bunei Vestiri. Acest adaus a permis in acelasi timp afirmarea clara a legaturii Acatistului cu praznicul Bunei-Vestiri si proiectarea acestuia din urma in inima ciclului liturgic mobil. Motivul introducerii citirii Acatistului in timpul Postului Mare il constituie nu doar apropierea de praznicul Bunei Vestiri, ci si invatatura mariologica si hristologica pe care o cuprinde, in nasterea feciorelnica fiind recapitulate si realizate toate figurile Legii si ale Profetilor, caci ea este realizarea Marii Taine a scopului mai inainte de veci al lui Dumnezeu cu privire la creatia Sa. Sursa: CrestinOrtodox.ro

Cum sa nu dam putere diavolului asupra noastra ? Posted: 07 Apr 2011 10:54 PM PDT Harul lui Dumnezeu este cel care ne pazeste si ne intareste, spre a birui. Vietuind in necredinta, diavolul se va multumi cu a ne ispiti si a ne dobora sistematic, putin cate putin, cati omul necredincios traieste pentru lumea aceasta trecatoare. Cu cat de vom intari insa in credinta, in nadejde si in dragoste, cu atat diavolul ne va lupta mai tare si mai pe fata, deoarece, crezand, vom tanji dupa Dumnezeu si dupa viata cea vesnica. Cu cat este omul mai slab, cu atat nu ingaduie Dumnezeu diavolului sa il atinga in chip vazut. Cand insa crestinul a inceput sa paseasca pe calea cea stramta a Imparatiei, atunci, intarit fiind de har, diavolul va primi "aprobare" de a incerca rezistenta iubirii aceluia. Sa ne amintim de Dreptul Iov: "Domnul a zis catre Satan: - De unde vii? Iar Satan a raspuns Domnului si a zis: - Am dat tarcoale pe pamant si m-am plimbat in sus si in jos. Si Domnul a zis catre Satan: - Te-ai uitat la robul Meu Iov, ca nu este nici unul ca el pe pamant, fara prihana si drept si temator de Dumnezeu si care sa se fereasca de ce este rau? Dar Satan a raspuns Domnului si a zis: - Ore degeaba se teme Iov de Dumnezeu? N-ai facut Tu gard in jurul lui si in jurul casei lui si in jurul a tot ce este al lui, in toate partile si ai binecuvantat lucrul mainilor lui si turmele lui au umplut pamantul? Dar ia intinde mana Ta si atinge-Te de tot ce este al lui, sa vedem daca nu Te va blestema in fata! Atunci Domnul a zis catre Satan: - Iata, tot ce are el este in puterea ta; numai asupra lui sa nu intinzi mana ta. Si Satan a pierit din fata lui Dumnezeu." (Iov 1, 7-12) Indracirea Diavolul nu poate intra in om fara ingaduinta lui Dumnezeu, iar cand intra, el nu intra atat pentru putere vrajilor si a fermecelor, cat pentru ingaduinta primita de la Dumnezeu. Daca nu ar ingadui Dumnezeu, nici toti vrajitorii din lume nu ar avea putere sa indraceasca pe un om. Pana si pentru a intra in turma de porci, diavolii I-au cerut voie mai intai Mantuitorului, daramite pentru a intra intr-un om. "Si-L rugau pe El sa nu le porunceasca sa mearga in adanc. Si era acolo o turma mare de porci, care pasteau pe munte. Si L-au rugat sa le ingaduie sa intre in ei; si le-a ingaduit." (Luca 8, 21-22) De ce ingaduie Dumnezeu indracirea cuiva, nu cred ca sunt in stare sa raspund. Insa gandesc ca aceasta se intampla din pricina mandriei, spre a vedea toti cat de neputincios este omul in fata diavolului, cand ramane de unul singur, lipsit de ajutorul lui Dumnezeu. Gandesc si la faptul ca aceasta se ingaduie spre intarirea credintei celor slabi si a celor in cauza. Deci putem spune ca aceasta se petrece tot din mila si iubirea lui Dumnezeu, care doreste mantuirea tuturor, nici unul nefiind de pierdut. Chiar imi spunea un parinte, recent: "Se mantuieste si el (indracitul), insa vezi cu ce pret." Am ramas surprins de acest cuvant, insa apoi mi-am dat seama ca respectivul avea o credinta de piatra si un post aspru de neinchipuit, daruri primite dupa indracire. Si inca nu a scapat de duhul cel viclean. Cum sa nu dam putere diavolului asupra noastra ? Noi singuri nu putem sa ne pazim de diavol, noi singuri nu putem sa ne mantuim, noi singuri nu putem sa supravietuim. Daca am putea sa ne pazim de viclenia diavolului, daca am putea sa ne mantuim singuri, daca am putea sa nu murim, de ce am mai avea de nevoie de Dumnezeu ?! "- Zis-au cei ce ascultau: Si cine poate sa se mantuiasca? - Iar Hristos a zis: Cele ce sunt cu neputinta la oameni, sunt cu putinta la Dumnezeu." (Luca 18, 26-27). Crestini fiind, invatatura propovaduita trebuie sa fie zugravita si in faptele noastre. De absoluta trebuinta, ca si celelalte pe care le voi aminti, mai jos, este dreapta credinta. Pentru erezii si invataturi gresite, Parintii au anatemizat pe unii si pe altii, spre a nu strica Biserica lui Hristos, lasandu-i in grija lui Dumnezeu. Dreapta credinta se cunoaste si se intareste citind Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti. Cine crede in Dumnezeu trebuie sa creada si in diavol, care adesea se chinuie sa ramana ascuns, chiar si in mintea celor ce se aduna in Biserica. Participarea la sfintel slujbe atrage harul lui Dumnezeu, curateste mintea si ajuta spre o rugaciune cat mai asezata. Chiar si fara a intelege slujbele, este de neaparata trebuinta a participa la ele. La vremea potrivita, mintea ni se va lumina si vom intelege mai multe. Postul si rugaciunea raman principalele arme impotriva diavolului. "Si mergand ei spre multime, s-a apropiat de Hristos un om, cazandu-I in genunchi si zicand: - Doamne, miluieste pe fiul meu, ca este lunatic si patimeste rau, caci adesea cade in foc si adesea in apa. Si l-am dus la ucenicii Tai si n-au putut sa-l vindece. Iar Iisus, raspunzand, a zis: - O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi suferi pe voi? Aduceti-l aici la Mine. Si Iisus l-a certat si demonul a iesit din el si copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: - De ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a raspuns: - Pentru putina voastra credinta. Caci adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta in voi cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta. Dar acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post." (Matei 17, 14-21) Puterea harului lucrator in Taina Sfintei Spovedanii este adesea trecut cu vederea. Deasa spovedanie este de mare folosinta, prin aceasta scotand la iveala toate gandurile inimii, ca nici unul sa nu prinda radacini peste saptamana, peste luna sau peste an. Spovedania nu trebuie sa fie urmata, in mod obligatoriu, de Impartasanie, de aceea, ea se poate face oricand, fara prea mari pregatiri. Impartasania este izvor de putere si de vindecare. Apropierea de Mantuitorul Iisus Hristos, in Taina Euharistiei, nu trebuie sa se faca nici des, nici rar, ci potrivit starii sufletesti a fiecaruia. Astfel, unuia ii este de folos sa se impartaseasca saptamanal, iar altuia, numai de patru ori pe an. Aceasta hotaraste numai duhovnicul, in urma unei bune cunoasteri a sufletului celui care se apropie cu pocainta. Impartasania cu nevrednicie mai mult imbolnaveste decat insanatoseaza, mai mult strica decat face bine, dupa cum spune si Sfantul Apostol Pavel: "Oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fata de trupul si sangele Domnului. Sa se cerceteze insa omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar. Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit." (I Corinteni 11, 28-30). Viata trupeasca trebuie si ea pusa in buna randuiala. Foarte mult vorbeste Parintele Arsenie Boca despre importanta vietii trupesti in lucrarea mantuirii omului. Astfel, sexualitatea si alimentatia sunt cele mai folosite doua aspecte pe care diavolul le denatureaza, spre a strica si pe celelalte ale vietii omului. Harul trebuie cautat, urmarit si dobandit cu toata puterea, caci "Imparatia cerurilor se ia prin straduinta si cei ce se silesc pun mana pe ea" (Matei 11, 12). Omul primeste har prin Sfintele Taine, dar si prin multe alte mijloace: Anafura, Aghiasma, Icoane, Mir, Sfinte Moaste, Sfanta Cruce, binecuvantarea preotului, rugaciune, virtuti, etc.

You are subscribed to email updates from Cadelnita To stop receiving these emails, you may unsubscribe now.	Email delivery powered by Google
Google Inc., 20 West Kinzie, Chicago IL USA 60610